Ce am văzut/simțit la FITS 2018 și nu am apucat să scriu pe Ora de Sibiu
Iar am dispărut cu săptămânile, când începusem să scriu mai des pe blog. Oarecum motivat, au fost 10 zile de FITS, zile în care am scris zilnic pentru Ora de Sibiu (ce anume, găsiți aici ). N-am reușit să scriu despre tot, în parte datorită lipsei de timp, în parte datorită faptului că aș fi scris prea personal pentru un ziar, fie el și online. La un moment dat, am scris o postare pentru o campanie Blogal Initiative, FITS era la a douăzecea ediție, am inclus și fotografii ale unor articole vechi scrise în perioada de voluntariat, poate am să repet o parte dintre lucrurile scrise acolo . Vorbeam despre oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut la Festival, despre energia lor și experiențele revelatoare pentru mine. Unii dintre ei mi-au marcat cumva existența în moduri la care nici nu s-au gândit. Sârboaicele de la Dah Teatar erau aproape nelipsite în primii ani de Festival, m-au impresionat de fiecare dată cu spectacolele lor, am ajuns să povestim, să petrecem mai mult timp împreună ...