My life

Înainte să ieșim ieri am văzut o frîntură de declarație de presă a unuia de la ALDE, nu știam cine este, pe lîngă faptul că nu urmăream de obicei posturile de știri, de cînd cu Maia, televizorul este pe mute, vedem doar documentare și filme. Astăzi am căutat pe Google politicieni din partidul respectiv, l-am identificat, Daniel Constantin, copreședinte. Ei, și nenea ăsta zicea acolo cum că se gîndesc ei să retragă ordonanța pentru că, au înțeles ei așa, că lumea din stradă este în principal nemulțumită de MODALITATEA ÎN CARE A FOST ADOPTATĂ! Aaaaa... adică amărîții de noi stăm de fapt în stradă pentru că voiam de fapt o Lege prin care să fim furați, nu o ordonanță de urgență, că, știe tot românul, alea sînt doar pentru fraieri, mai bine să treacă o lege prin Parlament, să o voteze majoritatea, așa, furtul are cu totul altă clasă!!! Inutil să vă spun că și maică-mea e de aceeași părere cu ei, eu n-am mai discutat nimic legat de politică cu ea, le-a spus copiilor, manipularea pri...

Și au ieșit! Mulți, foarte mulți dintre sibieni au ieșit aseară să își strige nemulțumirea pe străzi. Nici nu știți cît de mult m-a bucurat că sînt tot mai multe persoane în vîrstă cu noi. Unul dintre aceștia împărțea în Piață lumînări și păhărele de plastic, pentru "pomana lui Dragnea". N-aș vrea să cădem în prea mult spirit ludic, deși românul știe să facă haz de necaz, cei din tabăra adversă nu vor sta să se amuze. Ei acționează, "noaptea, ca hoții", sau ziua în văzul tuturor, pentru că nu le pasă! Se cred deasupra tuturor și nu contează dacă aruncă o țară întreagă în beznă și în afara granițelor Europei doar pentru a salva pe ei și pe acoliții lor și pentru a da liber tuturor să fure și mai mult. Am văzut din nou oameni cu copii mici, poate mai puțini ca dățile trecute, a fost mai bine pentru că traseul a fost lung și claustrant cîteodată, e greu să înghesui mii de oameni în spațiul strîns al unora dintre străzi. Dar am văzut bărbați în cîrje, am avut în f...

Gîndul ăsta nu îmi dă pace de duminică seara, atunci cînd, înainte să plecăm în marșul de protest, mi-am întîlnit în piață un fost profesor. Excepțional profesor de română, cu un caracter care mi-a pus întotdeauna semne de întrebare. Lumea nu umplea încă piața, încă discutam între noi.  Inițial m-am bucurat, l-am zărit la mică distanță de mine și cînd ni s-au încrucișat privirile l-am salutat veselă: Bună seara, domn profesor! A părut surprins, ușor dezgustat: Chiar? S-a apropiat de mine (eu, însoțită de copii și prieteni, cu pancartele confecționate în mîini, nu erau dubii de care parte sînt). Ce faceți aici? Revoluție? Îi răspund că ăsta e singurul lucru care ne-a rămas. A început să mă chestioneze: Aveți autorizație pentru protest? Avem! De la cine? Se bagă Radu și îi răspunde: De la Primărie! Îi explic că avem autorizație și traseu aprobat. Pare în continuare surprins și neîncrezător. Continuă sarcastic: De ce nu protestați că s-au mărit pensiile și salariile? Văd ...