My life

Vă promisesem niște imagini cu ajutorul lui Pixie, la lumina zilei, să vedeți culorile. Mă laud de parcă aș fi făcut nu știu ce, știu! Primele două fotografii sînt doar cu mărgelele făcute de mine, la restul au contribuit Dana, Monika și Violeta. Cam așa mă gîndesc că vor arăta brățările! Deși mă gîndisem să fac doar două, pînă la urmă, avînd și mărgelele confecționate de către fete, mă gîndesc că vor ieși trei, văd cînd le voi înșira pe elastic.

Nu m-am mai lăudat de multă vreme cu ceva activități extra-școlare (a se citi extra copil mic, casă, grădină și copii mai mari). Azi sînt tare bucuroasă că am putut participa la atelierul de confecționat brățări dulci din FIMO , al Danei de la AlmArt . Și mi-a plăcut tare mult! Am făcut mărgele-gogoși decorate cu buline și felii de portocale și lime. Culorile sînt ușor deformate, Pixie nu a fost cu mine, dar vi le voi arăta fotografiate la final, la lumina zilei. Să nu înțelegeți că aș fi făcut eu tuburile gen citrice, de asta s-au ocupat Dana și Monika . După ce a fost făcută poza, pentru că aș fi modelat în continuare, am mai făcut și niște mărgele tip felii cu spirală bicoloră, astea nu apar în poze. Deabia aștept să le recuperez mîine, coapte în cuptor și numai bune de a fi înșirate! Să vă mai spun că deja meditez cum să fac să coc FIMO acasă? În cuptorul antic existent? Și că l-am zăpăcit de cap pe Bogdan iar el încearcă să profite de ocazie pentru a mă convinge că ne treb...

Sînt tristă, nervoasă și aș strînge bucuros de gît niște copii ai națiunii înlocuitoare! De fapt, i-aș strînge de gît pe părinții lor și pe părinții părinților lor și tot așa! Da, știu, ar trebui mai multă toleranță, și ei sînt oameni și lucruri de genul. De obicei sînt și tolerantă și găsesc explicații pentru gesturile și vorbele reprobabile ale celor din jur. Dar acum, nu vreau! Nu cînd e vorba despre copilul meu! Arin a fost bătut ieri de doi tineri viitori infractori, că mi-e greu să le spun copii. S-au urcat în autobuz la o stație după el, cînd mergea la școală și au început să se ia de el și de alți cunoscuți că ar sta pe locurile lor, în spate. Că doar le-o fi cumpărat părinții abonamente cu loc, nu?! Arin cred că le-a dat replica, a coborît din autobuz după două stații, luînd un altul să meargă la școală. Cînd s-a întors, erau din nou, au coborît la stația lui și l-au bătut. Putea fi mai rău, au intervenit o doamnă de pe stradă și un tînăr, e rău oricum, i-au dat mai mulți ...

Una dintre consecințele atîtor săptămîni ploioase este faptul că solul grădinii s-a transformat încet dar sigur în zonă umedă. Lucru benefic într-un fel pentru o parte din plante, mai puțin benefic pentru mine care aștept zadarnic ceva progrese ale răsadurilor de tomate sau privesc cu jale căpșunii putreziți sau mîncați de limacși și melcii de grădină (ăștia sînt foarte fericiți cu atîta apă). Ce am găsit eu pozitiv azi în toată povestea asta? Faptul că, întîiaș dată pentru prima oară am văzut în grădină o libelulă, mică, albastră și nespus de frumoasă! Fiind la mine în grădină, a devenit "libelula mea". A durat ceva pînă să o pot surprinde pe o frunză. La prima poză am declanșat intenționat, să vă arăt cum e să încerci să fotografiezi un lucru mic, mobil, într-o mare de frunze... un fulgeraș albastru. Pînă la urmă, grațioasa a decis să coopereze, nu de alta dar eram plictisitoare probabil, tot ținîndu-mă după ea... de pe crinii Hemerocallis pe Forsythia, peste gard, ...

Vinerea Mare 2016, orele 17, aproximativ. Eu, în cartierul Ștrand, să vizitez o prietenă. Afară, luminat ca ziua. A, chiar era ziuă! Becurile din rețeaua de iluminat stradal toate aprinse că, de ce nu?! Or fi înțeles greșit treaba aia cu "Veniți de luați lumină!", că nici ziua nu era cea potrivită. Scot telefonul, fac poze, nu apuc să vă spun și vouă. De ce acum? Păi uite așa, că de două nopți stau în beznă, fără becuri aprinse pe stradă, ascultînd diluviul și tresărind la orice zgomot care pare altceva, că de, am rămas cu un neuron agitat după vizita hoților! Și mă întreb... dacă poți ilumina un cartier întreg, ziua, strada mea de ce nu merită un tratament similar, noaptea?!

Degeaba căutați în DEX, nu veți găsi termenul. Habar n-am dacă există un echivalent al cetățeanuluicareurășteciori. Adică eu! Există în schimb o poveste a devenirii mele. Personajele: una bucată pui de cioară grivă (așa se pare că se numește varietatea locală) tăntălău și cu probleme de aerodinamică, mai multe bucăți adulți de cioară (părinți, mătuși și alte rubedenii) foarte dedicați puiului tăntălău, una bucată cîine, legat pe motive de ros ușa cea nouă, amplasat exact sub poligonul de încercări și scos din minți de puiul tăntălăudesubnasulsău, una bucată om adult terminat psihic de combinația fatală de lătrat și croncănit. Ziua 1 (joi): n-am văzut puiul, am auzit doar lătratul disperat și croncănitul isteric, despre care știam deja că e tipic pentru situațiile ce implică un pui căzut, mă temeam să nu-l fi prins Tasha, ciorile zburau pe rînd razant deasupra ei. Au ținut-o așa toată ziua. Mai spre seară, a găsit Bogdan puiul, reușise să se cațere pe niște plăci de ciment, pînă...

Ieri am primit în cutia poștală un pliant electoral. Nu știu de ce, în drum spre sacul în care arunc hîrtia de reciclat, l-am deschis să văd ce scrie în interiorul lui. Mare greșeală! Dacă prima dată m-a uluit (a se citi oripilat) faptul că secțiunea "Proiecte pentru Sibiu" avea alocat un sfert din spațiu, restul fiind dedicat unui calendar 2016 (pe principiul că dă bine oricînd, umple spațiul, chiar dacă sîntem în iunie) și... Programului EURO 2016, pe principiul că? Nu știu pe ce principiu! Poate dacă e cetățeanul preocupat de scoruri și de ecran nu mai are ochi să vadă gropile, mizeria, străzile de pămînt și alte alea, toate lucruri de laudă pentru orașul nostru! După lucrurile evident suspecte în conținutul pliantului am zis să citesc și scurtul text cu marile Proiecte. Aici am fost din nou uluită (a se citi scîrbită) de cîte greșeli de ortografie conține ca să nu mai vorbim de cele semantice și de stil! Am încercuit doar cîteva greșeli de ortografie, diacriticele...