Locuri goale

Prietenii și cunoscuții mei ar putea confirma că am o grijă obsesivă de a nu avea datorii, dau restul pînă la ultimul bănuț, nu-mi place să împrumut bani, dacă totuși o fac, am grijă să îi restitui rapid. 

Angajații Metro au fost siderați cu ani de zile în urmă, cînd ne-am întors, după ce am trecut de case și de controlul existent atunci, să ne încaseze și două pungi de mazăre congelată, uitate în partea de jos a căruciorului. A fost ceva de genul:"Ați trecut cu ele de case și ați ieșit din magazin? Da! Șiii... (pauză, ochi bulbucați) v-ați întors???!!!" A doua experiență de genul a fost la Carrefour. De aici am plecat cu o cană-bol, o pusesem în partea căruciorului unde de obicei stau infanții iar eu îmi țin poșeta. Îmi aruncasem peste eșarfa și am uitat de ea. Doar acasă am realizat că nu o plătisem, am verificat și bonul, nu era trecută. O spălasem deja, nu mai avea codul de bare. Rezolvarea situației a venit după vreo săptămînă, am mers din nou la magazinul cu pricina, am luat o altă cană de genul de pe raft, am dus-o la casă, i-am spus lui tanti să o scaneze, să o plătim și să o trimită la loc pe raion. Expresia feței ei a fost din nou grăitoare pentru cît de "des" i se întîmpla așa ceva!
Toată paranteza asta lungă cu care am început este doar ca să vă spun că încă nu concep și nu mă pot obișnui cu ideea că am fost vizitați de hoți. Mîine se face o lună și nu îmi revin din uimire și din starea aia de cacao la gîndul că cineva străin a sărit gardul, a intrat în curte, în atelier și ne-a luat lucrurile. Încă mă văd acolo, uitîndu-mă cu neîncredere la locurile goale... Și îmi/ne lipsesc! A trecut o lună și eu n-am mai reușit să lucrez nimic acolo pentru că nu mă simt bine, pentru că simt încă prezența unor străini, pe care nu o pot șterge camerele video, cîinele sau proiectoarele instalate după!