My life

De ceva vreme pofteam la dulceaţă/gem de portocale. Şi mă uitam cu jind pe site-ul Anna Boutique la bunătăţile de acolo. La un moment dat i le-am arătat unei colege, tare pricepută într-ale specialităţilor culinare, că nu mă puteam hotărî între gemul de lămîie cu ghimbir sau dulceaţa de citrice cu migdale. Ea mi-a sugerat să încerc să fac singură aşa ceva. Zis şi făcut, vineri am cumpărat 2 kg de portocale şi am început procesul de fabricaţie, un pic din ce-mi spusese ea, un pic de pe net, vă zic ce-am făcut cu precizarea că rezultatul este bun la gust dar e mai curînd un sos de portocale decît o dulceaţă. Am curăţat de coajă portocalele (roşii, aşa le-am nimerit), am tăiat coaja cubuleţe. Iubilubi a dat prin storcător pulpa de portocale şi două mere (citisem undeva într-o reţetă că ar ajuta conţinutul de pectină, probabil ar fi fost mai indicat să pun fructul nu sucul de mere). Am fiert cojile într-o apă, 3 minute, le-am scurs, le-am pus în altă apă, cînd clocotea, le-am ma...

A fost o vreme în care combinaţia albastru-galben mi se părea tot ce poate fi mai minunat. Mărturie stau pereţii şi pardoseala bucătăriei şi pardoseala holurilor apartamentului meu. Încă sînt aşa, cu dungi albastre-galbene partea în ulei a pereţilor bucătăriei, cu gresie galbenă şi plintă albastră pardoseala. Zugravul care a vopsit în bucătărie şi-a făcut cîteva cruci înainte să se apuce de lucru dar pînă la urmă nu mai era atît de convins că e cea mai naşpa idee posibilă (cam aşa s-a întîmplat şi cu dungile alb-bleu sau cu podeaua băiţuită alb-lemn-mîncat-de-mare şi dată cu lac mat a dormitorului de la casă, spaima zugravilor şi a parchetarului!). Acum nu mă mai atrage galbenul iar zilele astea mă minunez şi eu de cît de pătată de această culoare îmi este grădina, cu forsithiile şi narcisele înflorite. Cu toate acestea, nu mă pot abţine să nu ies cu Pixie la vînătoare de clişee, mai ales cînd contrastul între galbenul proaspăt şi cerul înnorat dar totuşi albastru este atît de ma...

... pentru că este Ziua Internaţională a Poeziei iar cei de la Julius Meinl România desfăşoară în cafenelele partenere campania Plăteşte cu Poezie ! Frumos, nu?! Au avut parte şi de o zi superbă. Îmi propusesem la începutul săptămînii să plătesc cu versuri, astăzi eram suficient de aeriană cît să uit de asta dar am avut norocul întîlnirii întîmplătoare cu un prieten. Aşa că am savurat o cafea bună şi am stat ca şopîrla la soare! Mai mult decît cafeaua băută, m-am bucurat de scrisul poeziei pe şerveţel, deşi versurile respective nu au fost spontane (le scrisesem acum aproape 20 de ani), mi-au adus aminte de alte încercări lirice, brainstormuite pe şerveţele la ore tîrzii.

Cu ceva vreme în urmă am descoperit blogul Adelei Pârvu , integral dedicat amenajărilor casei și grădinii. De atunci îl vizitez sistematic iar săptămîna aceasta m-am bucurat să descopăr  un întreg articol dedicat îngrijirii glicinei . Mi-am dorit mult să am așa ceva în grădină, am reușit lucrul ăsta mulțumită lui Gianfranco , de ani buni mă bucură cu florile ei parfumate. În ciuda traumelor suferite ! Anul acesta prevăd mai multe decît de obicei, posibil și datorită tăierii temeinice de acum două sau trei săptămîni, ramurile din seră sînt pline de boboci. Deși acum seamănă cu niște ”mîțișori”, nu peste multă vreme vor fi ciorchini lungi și mov. Promit să vi-i arăt și atunci!

Din seria nesfîrșită de mail-uri nedorite primite la serviciu, pe care le trimit de obicei direct în fișierul destinat lor, mi-a atras atenția titlul celui de mai sus așa că l-am deschis. Mă și vedeam fugind după șoareci prin curte, ”să-i prind vii”! Cînd colo nu, există minunea din imagini care îi prinde vii și nevătămați, cică nu tu mizerie cu animăluțe decapitate sau ”vătămate” și e complet ecologică! Și prinde tot felul de animale mijlocii! Inclusiv pisici! Adică aș putea să prind patrupedele urlătoare și împerechetoare care îmi vizitează curtea. Nu mi-e clară partea cu ”evacuarea ulterioară din gospodărie”. Ce fac cu el/e? Le duc așa vii și le dau drumul unde? Le pun la gît un bilețel și le scriu ca nu cumva să se mai întoarcă la mine acasă? 

Mă bucur că au reînceput proiecțiile Cinefidel . O dată la două săptămîni, vineri de la orele 19:00, duminică de la orele 16:00 și 18:00, la teatrul Gong, putem vedea altfel de filme. Vineri am vizionat Izvorul femeilor /La Source des Femmes, filmul regizorului de origine română, Radu Mihăileanu, nominalizat la Palme d'Or în 2011.  Citesc pe Wikipedia că impresiile despre acest film n-au fost integral pozitive și că ”Doinel Tronaru, critic Adevărul a comentat asupra lipsei de originalitate... Întotdeauna, nu e nimic mai mult decît ce se vede pe ecran. Adică, o serie de clișee despre Orientul Apropiat și Mijlociu, cu femei care cîntă un fel de hip-hop arăbesc, îmbrăcate în costume gen Fondul Plastic.” Mie una mi-a plăcut amestecul de comedie și dramă, mi-au plăcut și cîntecele din film și personajele și acțiunea care putea aparține mai mult documentarului, așa cum remarca D. Am plecat de acolo toți patru cu gura pînă la urechi. Dacă aveți ocazia, merită văzut! Pentru că se...