O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Habar n-am cum am ajuns să visez melodia asta vineri spre sîmbătă, nu am mai ascultat-o de multă vreme. Sigur, îmi place foarte mult, este înregistrată pe una dintre zecile de casete audio rămase de la tatăl meu, îmi aduc aminte că o ascultam frecvent în copilărie. Oricum, m-am trezit cu o stare de bine, probabil și pentru faptul că narcisista din mine a primit atenție în vis. Se făcea că eram în Piața Mare a Sibiului, într-o combinație din aceea posibilă doar în spațiul oniric, piața era și super-market iar pe mine mă apucase fredonatul, destul de tare al acestei melodii. Una dintre vînzătoare m-a auzit, cred că i-a plăcut pentru că a cuplat un sistem de microfoane și mă puteam auzi în tot magazinul aka piața. Regretul meu este mutilarea gravă a limbii franceze. Bănuiala mea este că subconștientul meu a făcut conexiunile cu spectacolul de karaoke în aer liber, din Piața Mică, la care am participat acum trei ani (am găsit și clip video de atunci, unde apar cîntînd Supergirl).
Comentarii
Trimiteți un comentariu