My life

Sînt foarte încîntată că pot să vă anunț că duminica asta, de la orele 18:00, în Atrium Cafe, vom avea parte de lansarea cărții lui Adrian Novac, despre care vă vorbeam aici .  Între timp am și citit-o și pot să vă spun ”la prima mînă” că este un volum care m-a captivat, m-a întristat, m-a amuzat, a fost exact cum mă așteptam și mai mult. Adi își povestește întîlnirea cu tumoarea cu o sinceritate frustă, mi-au plăcut firescul cu care abordează fără a cădea în lamentări inutile o situație aparent fără ieșire, umorul, dragostea de viață și de familie, puterea de a o lua de la capăt. O carte pe care nu o poți lăsa din mînă, o carte pe care vă invit să o descoperiți duminica asta alături de autorul ei și alături de fostul nostru profesor de limba română, Pamfil Matei. Ne vedem acolo!

De odihnă. Al meu!  Din cele două zile libere, una am folosit-o pentru ”declusterring” (asta așa că tot am citit ieri într-un articol din Elle Decoration, spusele unui nene ce folosea o grămadă de termeni de genul, perfect traductibili în limba de baștină dar dădeau mai bine în engleză). Cea de-a doua ziceam eu să o folosesc pentru rezolvat diverse: finanțe, bănci, vopsit părul. Toate aproximativ în aceeași zonă, programarea la cursanții de la Reflexo-Vital era dimineața la 10, oră pînă la care apreciam că termin partea de finanțe-bănci și cu totul mă vedeam acasă pe la 1. N-am luat mașina, am preferat să plec o dată cu copiii și iubilubi și să fac mișcare. Dimineața, la 8, pe temperaturi sub zero. Punct de plecare: Rahovei colț cu Mihai Viteazu. Prima destinație: finanțe. Primul punct pe agenda de aici: am primit înștiințare cum că au să îmi restituie din impozitul virat anticipat anul trecut. Foarte frumos. Urc la nivelul unde anterior era biroul pentru PFA, nu mai e acol...

Ca să nu mă mai plîng de țeapa luată acum vreo săptămînă cu fisticul cumpărat de la Kaufland, ce avea o grămadă de coji goale, plus sîmburi necunoscuți prin el iar la peste 60 de lei kg nu mă amuz să cumpăr coji, ieri am găsit o idee tare interesantă cu ce poți face din ele. Cred că de fapt asta se urmărea, să aibă consumatorii ocupație pentru serile lungi de iarnă și de ce să stea să le mai spargă singuri, să mai mănînce conținutul, le dăm direct coji! Accept și ideea că de fapt sînt vinovați concitadinii noștri care cred că sacii ăia sînt acolo ca să mănînci cît poți și să lași cojile pentru fraierii care cumpără.  Ideea de utilizare o găsiți  aici