Declarație de război

Subsemnata, eu, declar astăzi, 12 octombrie 2012, stare de război unilateral și inevitabil cu poporul graurilor reprezentat la locul de luptă de cîteva zeci de purtători de cioc și aripi. Miza: merele ionatane proprietate personală! Rezultatul: necunoscut! Orice aliat interesat să participe la ostilități și/sau adunatul merelor este binevenit!

Comentarii

  1. Miju12 octombrie 2012 la 09:54

    graurii astia sunt un fel de piranha ai fructelor, in toamna asta au ras 'coacazele' din socul de la Cisnadie in 20 de minute, cat eram acolo; anul asta mai ca m-ar fi tentat sa fac un gem din fructele socului, dar mi-au luat-o astia inainte
    s-ar putea sa fie o bucurie pentru Pixie, cand i-am surprins la soc i-am vazut pentru prima data atat de aproape(stii cat sunt de speriosi) si am vazut ca au un penaj tare fain colorat; mana iute iti urez :D

    RăspundețiȘtergere
  2. ioana12 octombrie 2012 la 09:56

    Vai ce mere frumoase! Numai bune de placinta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Orin12 octombrie 2012 la 10:00

    Miju, da, inspirată comparația cu piranha, mănîncă tot ce prind. Fructele socului le-am cules mai devreme, a făcut mama sirop și cred că niște gem. Să văd ce reușesc să fac cu Pixie! ;)
    Ioana, cred că sezonul plăcintelor cu mere se va prelungi anul ăsta, dacă reușesc să mă mobilizez să culeg merele înaintea graurilor, voi avea destulă vreme plăcintă în meniu :)!

    RăspundețiȘtergere
  4. romulus12 octombrie 2012 la 16:17

    pune o plasa deasupra copacului si s-a rezolvat

    RăspundețiȘtergere
  5. Orin12 octombrie 2012 la 16:40

    Romi, eventual dacă mă sui pe casa vecinilor, să arunc o plasă de acolo... :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Miju12 octombrie 2012 la 22:52

    eventual asteapta pana se umple marul de grauri, poate te faci cu niste peturi sperioase si isterice :D

    RăspundețiȘtergere
  7. ramai treaz14 octombrie 2012 la 15:06

    mi-am adus aminte de o faza... pe la 7-8 ani am prins un pui de cioara care nu putea sa zboare si, ofticat ca ma-sa si neamul lor imi mancau ciresele, am dat cu el de pamant pana s-au strans deasupra mea o gramada de ciori ce croncaneau ca nebunele. habar nu ai ce spaima am tras. ziceai ca sunt intr-un film de Hitchcock :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Orin14 octombrie 2012 la 15:36

    Să știi că am idee! În urmă cu ani de zile, cățeaua mea (Schnautzer uriaș - Cora) a prins un pui de cioară și era atacată de tot stolul. Ca să salvez și puiul și cîinele de ciori am luat puiul și am fugit cu el pe stradă, am scris aici despre experiență: http://orin-mylife.blogspot.ro/2010/05/facts-of-life.html

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim18 octombrie 2012 la 17:08

    cunosc oribilele creaturi. imi halesc jumate din productia de struguri si si-o excreteaza tot la mine pe balcon. tupeu, nu alta. :-)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe