O moarte definitivă, vă rog!

De dimineață (așa pe la 10.15, o dimineață mai tîrzie), eu cu Arin și mama respectivă pe marginea patului:
Mama: Ți-am cumpărat o carte. (o pune lîngă pat)
Eu: Ce carte?
Mama: De ce mint copiii...
Eu: Aha, bună treabă!
Arin: De ce nu o carte cu de ce mint adulții? sau de ce mint... (aici nu mai țin minte ce categorie era) sau de ce mint... morții?!
Eu: ???
Arin: Oare dacă ești mort și ajungi în iad... mai mori o dată?
Eu: Cum adică să mai mori o dată?
Arin: Păi așa, că ăia au coasa și cazanele cu flăcări...
Rămîne să meditez la asta, e în ton cu ultimul film de animație văzut, de pe DVD-urile de la Monika, The Corpse Bride (sursa foto), singură, m-am gîndit că nu ar fi chiar potrivit pentru copii. Cu ei am văzut alaltăieri Pisicile aristocrate, ne-a plăcut la nebunie, mie mi-era tare dor să îl revăd, ei l-au văzut în premieră.

Later Edit: se pare că... o dată pe an, iarna, mă apucă asta cu moartea definitivă, e drept că în contexte diferite! Probabil legată și de fobia mea de a fi îngropată de vie, motiv pentru care las scris și tare că vreau să fiu incinerată!!!

Comentarii

  1. Moni Kozi13 ianuarie 2012 la 12:24

    ceeee???? e filmul ala pe dvd-ul cu filme pentru copii???????

    RăspundețiȘtergere
  2. Orin13 ianuarie 2012 la 13:04

    The Corpse Bride? Este, mie mi-a plăcut, e tot de animație, dar na, nu l-am pus și pentru ei. :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe