De ce nu e bine să guști ingredientele

Probabil că și la alte feluri de mîncare există riscuri deși n-am poftit la gustat carne sau cartofi cruzi, bine, morcovii pentru supă sînt tentanți, acolo mai curăț unul-doi pentru mine și Radu. Daaar... cînd vine vorba despre tartă (mai sus înainte și după gelatină) ar fi oareșce probleme. Ignorînd amestecul de citrice și cafea cu lapte, că na, mai rămîn după ornat... dacă te pun păcatele să gîndești că ar da bine și vișinele din vișinată deja dă cu virgulă... Pentru că, atunci cînd sînt golite din sticlă nu poți să calculezi exact cîte îți trebuie și... o dată ce sînt în cană, sînt și cu vișinata auxiliară și ce să faci cu ea, că e păcat să o pui înapoi în sticlă... o bei, nu?! Și uite așa apar riscurile majore... că vișinata creație proprie, în ciuda părerii lui GG și a mamei mele că ar fi un siropel, nu e! Mai ales cînd o bei dintr-o dată să eliberezi cana și să strîngi de pe masă. A se nota faptul că este complet contraindicat să mergi ușor amețită să prepari gelatina pentru tartă... se poate lăsa cu camera de gazare... respectiv cu ce am făcut eu azi... că am dat focul la minim să amestec în gelatină și am făcut inhalații de metan... că flacăra s-a stins și a trecut ceva pînă să realizez că ceva e putred în Danemarca și gelatina aia durează prea mult să se îngroașe... am supraviețuit să mă laud cu trăznăile mele!
Morala fabulei: bucătăria este un loc periculos!

Comentarii

  1. Lili9 ianuarie 2012 la 00:00

    da-o naibii Cristi de bucatarie, real women are best in the sleeping room...ha ha ha...

    RăspundețiȘtergere
  2. Floran9 ianuarie 2012 la 08:45

    bucataria sau visina?

    RăspundețiȘtergere
  3. Moni Kozi9 ianuarie 2012 la 10:12

    Eu zic ca bucataria e de vina! Sa fugim cat mai e timp! Dar adu si niste visine si niste visinata! Dau si eu de-a lu' tata... nu de alta, dar sa aflam daca a ta e siropel sau nu :) Promit ca nu facem gelatina!

    RăspundețiȘtergere
  4. Miju9 ianuarie 2012 la 11:14

    ar fi interesanta o sesiune comuna de gatit cu vin, se desface butelia, se pune paharul regulamentar in [] si restul degustat incet, incet...
    astea cu riscul pierderii interesului pentru produsul final

    (*din proprie experienta prima degustare a produsului final e fada in cazul destrabalarilor cu ingrediente, deoarece papilele gustative sunt inca impresionate de ingredientele brute, nediluate in intreg)

    RăspundețiȘtergere
  5. Orin9 ianuarie 2012 la 11:22

    @ Draga mea, știam eu o vorbă apropos de calitățile unei real woman, dar ți-o spun în particular... :)
    @ Călin... și vișina este periculoasă, unde mai pui că te poți îneca cu sîmburii, nu?!
    @ Monika, sună ca un plan bun, ar trebui să încercăm!
    @ Miju, dacă zici tu, gătim și cu vin, eventual ceva demisec? Așa, ca pentru doamne?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe