Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Solutia: ridica paharu, da cu spray de paiajeni, pune paharu la loc :-D
RăspundețiȘtergereNici eu nu vreau să îl omor, se pare că i-au dat drumul copiii pînă la urmă.
RăspundețiȘtergereoare pe cine mosteneste Arin?? hmmm...
RăspundețiȘtergereI wonder... :D
RăspundețiȘtergere:) http://beejooz.blogspot.com/2011/08/pandele-upgraded.html nu-mi fac reclama, dar bestia din paharul vostru seamana cu Pandele al nostru :)) A se observa 'atasamentul' exprimat prin botez
RăspundețiȘtergereSuper tare povestea lui Pandele, Monika! Seamănă într-adevăr. Sigur mai am cîțiva Pandelici prin casă! :))
RăspundețiȘtergere