Copiii și sexul

Cred că am citit cartea asta mult prea devreme în existența mea de mamă, pentru că, deși la momentul ăla am zis Evrika, știu ce să fac, între timp am uitat cu desăvîrșire. Așa că, va fi din nou pe noptiera mea, lectură obligatorie!
Nu sînt una dintre mamele alea cu barza și albinuțele și cocoșel și păsărică. În vremea în care le citeam copiilor înainte de culcare din enciclopedia lor (asta era acum vreo trei ani), atunci cînd mi-au cerut să le citesc capitolul Fecundația (ei alegeau ce îi interesează), nu am sărit peste nici unul dintre termenii științifici de acolo. După asta am trecut la submarine, că de, probabil n-a fost atît de amuzant pe cît se așteptau ei. La baie, i-am învățat să se spele la Penis și nu la alte apelative din regnul animal. Am încercat să le răspund cît mai pe înțelesul lor și fără a denatura realitatea atunci cînd, mai ales Arin, a venit cu tot soiul de întrebări. Mă gîndesc că și le pune și Radu dar el evită să mă întrebe direct.
Toată introducerea asta vine cumva în completarea experienței de ieri, cînd i-am dus la prima lor piesă de teatru pentru adulți. Le-a plăcut foarte mult, au rîs, e drept că sînt destule aluzii sexuale (poate mai puține decît îmi era mie frică) și îl pregătisem oarecum pe Arin pentru asta dîndu-i cîteva detalii despre acțiunea piesei. La cîteva scene și-a pus mînuțele în fața ochilor sau s-a întors către mine, era rușinat, dar la sfîrșit mi-a spus că a fost grozav și că vrea să mergem din nou la teatru. Asta mă face să cred că am procedat bine că i-am dus: 1. pentru că primul lor contact cu scena a fost unul pozitiv și amuzant așa că vor reveni cu plăcere; 2. pentru că, au asistat la scenele și dialogurile respective cu mine și mama alături, așa că zic eu că s-au simțit apărați de eventuala agresiune vizual/verbală și pot eventual să fie încrezători să ceară lămuriri.
Referitor la ce/cît/cum le arătăm copiilor nu cred că există rețete perfecte. Știu că nu i-aș fi dus să vadă Singur acasă - o tragedie românească, documentarul difuzat în cadrul Festivalului Astra, în care urmăream poveștile a trei copii ce au ales să se spînzure pentru că unul sau amîndoi părinții au plecat să lucreze în străinătate. Trei cazuri din cele poate cîteva zeci existente la noi în țară. Și totuși în sală, la filmul ăsta, erau doi copii de vîrsta lui Arin. Care sigur au rămas cu multe întrebări despre copiii ăia din film, de vîrsta lor, care au ales din motive neînțelese pentru ei să își pună ștreangul de gît. Nu știu dacă e cea mai potrivită experiență pentru un copil, mai ales că tatăl unuia dintre băieții din film povestea că acesta fusese de față la coborîrea din ștreang a unui alt tînăr din sat, sinucigaș, că privise fascinat și că întrebase "oare l-a durut?" Chiar n-aș vrea să îi expun la astfel de experiențe.
Discuția este largă și cu posibile multe divagații, m-ar interesa părerile voastre, indiferent dacă aveți sau nu copiii la purtător.