Scurtcircuit

Zilele astea sortez/arunc/reciclez ceva mai bine de 20 de ani de lucruri adunate de către foştii proprietari+părinţii mei+subsemnata, ceea ce, pentru cei care cunosc situaţia, înseamnă ceva de genul Sisif combinat cu picătura chinezească.

Printre mărunţişurile cu care am coborît ieri din pod era şi lămpiţa asta, o cumpărasem acum doi ani din Grecia, pentru că lui Arin îi place să aibă o lumină aprinsă noaptea (mă moşteneşte, şi eu eram la fel). Asta a ajuns printre jucăriile rechiziţionate într-un episod precedent de umflat orezul în mine. Între timp, piciul doarme cu o instalaţie ornamentală în priză, atîrnată pe peretele camerei.
Găsesc eu lămpiţa albastră, mă uit că avea şi becul valid în ea şi, ce-mi spun înainte să adorm - asta pe la miezul nopţii - ia să o bag în priză la mine, să văd dacă mai funţionează. Aveam prelungitorul lîngă pat, o introduc acolo şiii... FLASH/BOOM/BANG, nu flacăra violet, albastră! Scurcircuit în toată regula, beznă totală! Ca niciodată, ştiam unde am frontala, aşa că pîş-pîş pe scări să se facă lumină! Am pipăit după ea, mi-am pus-o pe frunte şi bîntuiam prin casă precum infractorii. Normal că am mers la panoul de siguranţe, una picase, le-am lăsat pe toate jos, le-am ridicat... nimic! Am mai făcut o dată operaţiunea asta... din nou nimic! Shit, se pare că am lucrat temeinic de data asta!
Noroc că m-a făcut tata fată deşteaptă şi mi-am adus aminte că am contorul electric afară, pe casă şi exista posibilitatea să mai fie şi acolo ceva siguranţe. Zis şi făcut, aşa era, cocoţată pe un sac cu crengi şi atîrnată de ţeava de gaz am găsit uşiţa, am ridicat siguranţa de acolo, m-am întors, am ridicat din nou siguranţele din casă şi bingo! S-a făcut lumină! Desigur, nu e mare lucru dar, pot să fiu mîndră de mine?