Micuri

Cred că am noroc în fiecare zi de experienţe noi. Astăzi am văzut pentru prima oară o nevăstuică, liberă, la mine în curte. De fapt primul a văzut-o Adi şi mi-a atras atenţia, nu ştiam ce vrea să îmi arate pentru că nu o reperasem în mulţimea de lucruri, mă întrebam dacă s-o fi întors Pisi. Dar nu, era animăluţul ăsta mic, frumos tare, e incredibil cum se mişca, cumva ca un şarpe rapid care tot dispărea, îşi găsea cîte un loc ferit, înfrunta din nou terenul descoperit, tot aşa prin curte, într-un final s-a aventurat pe stradă, am încercat să nu facem prea mult zgomot pentru a nu o speria prea tare.
Fotografia nu este făcută de mine, exclus să fi avut timp să fug după Pixie iar ca s-o surprind în mişcare îmi trebuia chiar şansă! Nu ştiu ce link să pun ca sursă foto, e de pe un forum culinar dar îmi dădea ceva eroare acolo. În schimb am reuşit să fotografiez puţin din cer la apus, parcă niciodată nu mi se pare copia foto la fel de frumoasă ca realitatea, în cazul culorilor, ceva tot se pierde!
Şi, dacă tot a venit toamna şi mi-a fost decupată glicina, am împletit cîteva liane subţiri sub formă de coroană şi le-am folosit ca suport pentru flori lampion şi măceşe. Mă tenta să pun şi nişte struguri negri în ghirlandă dar mi-a fost frică de cum s-ar putea altera rapid şi să îmi strice şi restul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!