Scăunelul Critic... :)

Astăzi se pare că se împlinesc doi ani de "Mese Critice", cel puţin aşa spune Tudor, eu nu îmi amintesc exact. În ciuda vremii ce se anunţa ploioasă, am decis să mergem. Pe considerent de aniversare, mi-am permis să mă îmbrac altfel decît sportiv. În piaţă, nu chiar surpriză, foarte puţini oameni. E drept că nu mă aşteptasem la atît de puţini! Cînd am făcut fotografia de grup, eram 12, mai fuseseră trei înainte, după a apărut Doru şi cred că şi Andreea, dar n-am mai stat, cîţiva dintre noi am decis că ar fi păcat să nu mergem totuşi pe traseu, chiar dacă începuse ploaia.
Bineînţeles că m-am dus... se putea să se facă o tîmpenie şi să nu mă bag? Ne-a plouat torenţial, frumos dealtfel, şi-aşa îmi place mie să merg prin ploaie, era mai naşpa că nu prea mai vedeam la un moment dat, ochelarii se aburiseră şi nu erau dotaţi cu ştergătoare, atunci cînd i-am dat jos era chiar mai rău... Masa Critică s-a transformat încet-încet în Scăunelul Critic, aşa cum l-am denumit cei cinci care am făcut tura pînă la zoo şi înapoi. Îmi pare rău că habar n-am cum îi cheamă, nu cred că avea prea mare importanţă, a fost distractiv!
Nu a existat un cm pătrat de piele neudată, visam la o centrifugă dar nu mi s-a arătat. Am ales în schimb o baie aproape fierbinte şi un duş chiar fierbinte. Nu mi s-a mai întîmplat ca atunci cînd mă ridic din cadă, aceasta să fie plină de nisip... eram plină prin păr, pe corp, pe faţă. Acum strănut, mă duc să iau un Fervex, să nu fac o nefăcută! Nu de alta, dar mîine particip la un eveniment important, nunta unei prietene dragi, unde voi avea şi rol de maestru de ceremonii, aşa că nu se face!