Cred că ar fi trebuit să mi se spună că mersul pe bicicletă dăunează grav sănătăţii, că dă dependenţă! Spun că ar dăuna pentru că acum mi-e tare greu că nu o mai pot folosi, pe motive de frig şi vreme insuficientă! Şi mi-e dor, mi-e tare, tare dor! Vreau să îmi simt picioarele tensionate de efort şi vîntul în păr... şi senzaţia aia de libertate! Ieri, am fost în criză de timp dar n-am putut rezista, văzînd cît este de cald afară, să nu iau bicicleta şi să dau o fugă pînă pe cîmp, între serviciu şi mersul la zumba. Şi a fost frumos dar scurt şi bicicleta mea e plină de noroi acum, seamănă cu a lui Doru în poza asta! M-a distrat un grup de copii de pe stradă, m-au salutat la dus iar la întors s-au înşirat pe tot drumul să mă întrebe: "ce e aia din frunte?" - Este ca un fel de far. Frontală îi spune! Unii au rîs, o fetiţă a conchis: Ahaaa... frontală! şi am trecut mai departe. Nu ştiu dacă voi mai prinde curînd o zi călduroasă în care să am şi timp să scot bicicleta pe coclauri... :(
Așa cum îmi stă în fire, de multe ori trec un titlu și apoi încep să o iau prin bălării, pe la 1900 toamna, așa. Încep prin a vă spune că, dacă aveți nevoie de un guru specializat în procrastinare, l-ați găsit, în forma feminină, toată a voastră. De scris pe blog, pauză aproape totală, postarea asta ce ridică la 3 media anuală. Ca să vă faceți o idee, anul trecut am postat O DATĂ! Acum doi ani, de trei ori. Am procrastinat cu grație și când a venit vorba despre subiectul postării. După cum v-ați făcut poate o idee, m-am înscris anul acesta la Maratonul de fotografie organizat de asociația ARTOGRAFICA. Dacă nu mă înșel, este la a doua ediție. La asta, mi-a dat și mie prin cap să particip, nu mai știu dacă am aflat despre prima. M-au apucat anul acesta nostalgiile după primul la care am participat, acum 14 ani, Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic . Cum a fost atunci, am scris aici și aici . Dacă aveți răbdare, intrați să vedeți, mi se pare că sunt destul de amuzantă. Dacă nu aveți răbdare...
Florile ei preferate sunt lalelele. Motiv pentru care m-am uitat strâmb la trandafirii primiți la un moment dat de la bărbatul din viața ei. De ziua ei, în aprilie, lalele, evident, pe piață. Cum să nu ții cont de asta? Acum a fost la mine două zile, de multă vreme n-am mai fost împreună așa, ca în vremurile bune. Sâmbătă am avut jumătate de zi când a avut alt program, am fost la cumpărături cu Radu, când am văzut lalele la cineva pe bandă la Lidl, am plecat rapid să îi iau un buchet. Ei bine, dacă tot am judecat un bărbat că nu i-a luat florile preferate, ce credeți că am făcut eu cu ele? Le-am uitat în mașină, în spate, am realizat că sunt acolo doar luni, ajunsă la serviciu... ea plecase deja. I-am făcut poză cu florile, i-am spus ”Honey, ți-am cumpărat lalele, astea sunt!” Nu mă așteptam ca după două zile în mașină, cu temperaturile ”blânde” de afară să mai reziste. Se pare că m-am înșelat, le-am adus în casă, sunt încă vii și frumoase, i-am trimis o nouă poză, cu florile e...
Nu le spun de multă vreme așa, am preluat termenul de la o colegă, sună mult mai bine decît clasicul elastic de borcane sau de legat ridichi, ceapă, sau cum vreți voi. În căutările de soluții pentru vopsit ouăle de Paști, o altă colegă a găsit printre alte idei (v-aș indica site-ul dar nu îl știu) și cea a aplicării de pițigume pe ouă înainte să le pui la vopsit, că ies cu motive tare interesante. Zis și făcut! Nu puteam să o las pe prietena mea dragă fără ouă roșii de Paști. Nu ale noastre, ale catolicilor, soțul ei și mă gîndesc că și copiii sînt așa, așa că ieri m-am pus pe treabă. Coji de ceapă aveam deja strînse pentru vositul ouălor de Paștile noastre, pițigume erau, n-am încercat pe toate ouăle pentru că nu știam cum vor ieși. Aplicatul elasticelor pe ouă e o treabă mai dificilă decît credeam, mi-au zburat în toate direcțiile de cîteva ori (am văzut că rezistă mai bine atunci cînd sînt răsucite cîte două pe același ou, sau mai multe, dacă vă ține răbdarea), plus că unu...
Cred că ar fi trebuit să mi se spună că mersul pe bicicletă dăunează grav sănătăţii, că dă dependenţă! Spun că ar dăuna pentru că acum mi-e tare greu că nu o mai pot folosi, pe motive de frig şi vreme insuficientă! Şi mi-e dor, mi-e tare, tare dor! Vreau să îmi simt picioarele tensionate de efort şi vîntul în păr... şi senzaţia aia de libertate! Ieri, am fost în criză de timp dar n-am putut rezista, văzînd cît este de cald afară, să nu iau bicicleta şi să dau o fugă pînă pe cîmp, între serviciu şi mersul la zumba. Şi a fost frumos dar scurt şi bicicleta mea e plină de noroi acum, seamănă cu a lui Doru în poza asta! M-a distrat un grup de copii de pe stradă, m-au salutat la dus iar la întors s-au înşirat pe tot drumul să mă întrebe: "ce e aia din frunte?" - Este ca un fel de far. Frontală îi spune! Unii au rîs, o fetiţă a conchis: Ahaaa... frontală! şi am trecut mai departe. Nu ştiu dacă voi mai prinde curînd o zi călduroasă în care să am şi timp să scot bicicleta pe coclauri... :(
Comentarii
Trimiteți un comentariu