Despre ce contează...

Nu ştiam despre ce să vă scriu din sfîrşitul ăsta de săptămînă... despre cum miros strugurii din grădina mea (nu miros a copilărie pentru că, cel puţin a mea, are un altfel de miros), despre culesul lor, despre cum am făcut must cu storcătorul de fructe, despre cît de bine mi-a fost sub apă, din nou, la bazinul Olimpia... sau senzaţia de libertate pe care mi-o dă mersul pe bicicletă...
Pînă la urmă am descoperit ce a fost mai frumos şi mai adevărat zilele astea.. prietenii mei! Mai noi sau mai vechi, chiar dacă m-am văzut doar cu o mică parte, ştiu că sînt şi ceilalţi acolo, undeva, mai aproape sau mai departe fizic dar întotdeauna aproape de mine şi pentru asta le mulţumesc şi îmi mulţumesc că am avut înţelepciunea de a-i găsi! Chiar au fost zile frumoase, cînd am stat de poveşti şi ne-am bucurat de aer şi de soare şi de ploaie şi de răcoarea nopţii, îmblînzită cu puţin vin fiert!

Toţi anii ăştia mi-au confirmat ceva ce învăţasem de multă vreme: bărbaţii/femeile din viaţa noastră vin şi pleacă, prietenii rămîn! Şi mai pot spune că, cel puţin pînă acum, nu mi-am trădat/dezamăgit/uitat prietenii pentru nimeni! Poate nu ne mai vedem atît de des, atît de mult ca altădată, dar îi iubesc la fel! Nu voi da nume aici, dar gîndurile mele sînt pentru fiecare dintre ei!

P.S. Imaginea am găsit-o, lipită pe zidurile pasajului Dumbrava, duminică, atunci cînd plecam din oraş, după o inspirată ieşire la o poveste pe o terasă din Piaţa Mare. Şi a fost o coincidenţă (oare?) atît de plăcută să o văd, exact gîndurile astea erau şi în mintea mea şi ştiam că va trebui să scriu despre asta.