Into the blue...

Ieri am hotărît că aşa nu se mai poate, aveam capul prea greu, trebuia să îl duc la dezţelenit, aşa că am întrerupt lunga mea absenţă de la bazin... Şi bine am făcut: apa era la o temperatură numai bună, normal că pe culoarul spre saună şi vestiare era frig, dar ce mai conta! Primele douăzeci de ture am avut un culoar numai al meu, cine mai era ca mine! Adevărul este că, în ciuda cîrcotelilor mele, este mai antrenant cînd ai parteneri de culoar, că încerci să ţii ritmul! Am verificat şi teoria lui Doru, încă neexplicată, cum că, după saună (am făcut şi din asta după 40 de bazine), îţi vine să zbori prin apă! Corect!

Aşa eram şi eu, din nou bucuroasă că sînt singură pe culoarul meu, bucuria asta a ţinut puţin, că la o întoarcere era să dau nas în ochelari cu... Zorro!!! Era un pic mai tomnatec el aşa, dar avea nişte ochelari negri, mari de zici că acum îmi desena un Z pe costumul de baie! Ei, şi eu cel puţin îmi imaginam că mă întrec cu nenea: chestia asta îmi ieşea doar pe jumătatea de bras, am remarcat eu că băga o tură crawl, una bras, eu numai bras. Întorceam mai rapid şi îl luam la bras dar, ghinion de neşansă, pe ultimii metri, mă depăşea la bazinul de crawl şi o luam de la capăt! Aveţi tot dreptul să mustăciţi că îmi imaginam că mă întrec cu Zorro!!! :))
Una peste alta, am făcut 60 de bazine, mi-am făcut şi tura pe sub apă, am făcut şi ceea ce eu numesc nişte exerciţii pregătitoare pentru apneea dinamică la care visez de mult, prilej cu care am luat şi o generoasă porţie de apă prin toate orificiile, c-aşa-i în tenis!
Hihi şi m-am distrat tare de faţa puştiului din vestiar, venit cu mama lui, rămăsese cu ochii atîrnaţi, foarte curios cred, de cum se îmbracă, ce-şi face o altă tanti decît mama :)) M-am felicitat că aveam totuşi bikini pe mine cînd au apărut!

P.S. Mi-e tare dor de marea din fotografie (un fel de Laguna Albastră, în Halkidiki, 2007)!!!