Birth

Ieri seară butonînd canalele, lucru rar în ultima vreme, am dat de un film cu Nicole Kidman, Birth, era deja început, dar am zis să văd despre ce este vorba. Subiectul, intrigant, era cel al posibilei reîncarnări a soțului eroinei principale, Sean. După 10 ani de la moartea sa, un puști apare și pretinde că este acesta, ”blindat” fiind și cu serioase cunoștințe intime din viața anterioară a cuplului. N-am să vă plictisesc cu intriga filmului, dacă vreți mai multe detalii, găsiți aici, să zicem că filmul are și ceva dintr-un thriller, și o undă de sexualitate ce plutește interzis între personaje. Cred că a fost un pariu riscant să apelezi la sexualitatea infantilă, e greu să nu cazi în pedofilie aici, alăturînd un băiat de 10 ani, gol, în baie și o femeie adultă care spune că îl va aștepta pînă va ajunge la vîrsta legală (adică la 21 de ani ). Sau, și mai explicit, cînd Anna, îl întreabă dacă a făcut vreodată dragoste cu cineva, iar puștiul îi spune că nu, ar fi prima!

Dincolo de asta, ce mă întreb eu acum este cît de departe am fi dispuși să mergem în pasiunea pentru cineva, am fi pregătiți să credem și în aparent imposibila sa reîncarnare, fie ea umană sau, animală, așa cum sîntem avizați de primele vorbe ale lui Sean?:

”Voice of Sean: Ok, let me say this... If I lost my wife and, uh, the next day, a little bird landed on my windowsill, looked me right in the eye, and in plain English said, 'Sean, it's me, Anna. I'm back' What could I say? I guess I'd believe her. Or I'd want to. I'd be stuck with a bird. But other than that, no. I'm a man of science. I just don't believe that mumbo-jumbo. Now, that's gonna have to be the last question. I need to go running before I head home...”

Cred că e greu de dat un răspuns aici, în alte culturi, lucrul ăsta este perfect acceptabil. Revenind la film, ar merita văzut, cu dispoziția necesară (le mai vedem în el și pe Lauren Bacall și Anne Heche).