Nimic de 1 Decembrie...

Mă întreba Lillee într-un comentariu la post-ul anterior cum de nu scriu nimic despre 1 Decembrie?! Hmmm... pentru că nu simt nimic altfel față de celelalte zile, nu mă atinge un fior patriotic-festiv (apropos, nici nu simt nevoia să îl declar sus și tare, e ok că știu că există) mă simt doar bucuroasă de ziua liberă și de faptul că am putut să mă mai dau o dată pe bicicletă astăzi. Nu știu cînd voi mai avea ocazia, imediat se va instala iarna cu drepturi depline, nu sper la zăpadă, cred că va fi doar frig! Profitînd de invitația la un grătar la Claudiu la Cisnădioara, o parte dintre noi am ales să mergem pe biciclete. A fost surprinzător de cald, mai nasol a fost cu vîntul, cînd bătea direct în față nu era plăcut deloc! Doru s-a bucurat de un drum mai interesant la dus, că a rămas fără jiț la bicicletă, s-a rupt, a mers aproape tot drumul cu hanoracul meu pe post de jiț. Părea vesel și așa, el cred că vede întotdeauna partea plină a paharului! Ovidiu mi-a luat copiii cu mașina, pînă am ajuns eu, erau deja obosiți, că îi fugărise namila de cîine a lui Rareș, nu mai știau cum să se ascundă de el, numai bine au dormit duși de amiază! Ce să vă mai spun? Cred că ar trebui să vă fac poftă cu feluritele cărnițe la grătar, cu salată și pîine prăjită și cu vinul fiert lîngă focul de tabără! Cînd a venit timpul de plecare am profitat de organizatul copiilor, să nu îi mai las pe capul oamenilor, și de faptul că Doru n-avea jiț pentru a-i da lui bicicleta mea și uite așa am scăpat de o nocturnă pe biță, era cam friguț deja!