Galters on Road

Mai mult ca sigur ați citit deja în presa locală că cei trei Galter sibieni (și al lor, Subaru), Andreas (24), Christoph (22) și Thomas (22), îndrăzneții participanți la Mongol Rally, au ajuns de două zile în capitala Mongoliei, Ulan Bator, după 25 de zile și 14.711 km, presărați cu ceva peripeții! Din cele 400 de echipe care au plecat la drum, deocamdată au încheiat traseul 60.
Eu mi-am permis să iau din albumul lor Picassa cîteva fotografii, m-am bucurat că în sfîrșit au reușit să le încarce. Ieri, băieții aveau în program să viziteze tabăra pentru copiii străzii din Mongolia, pe care o vor sponsoriza, dacă am înțeles eu bine cu 1000 Euro.
N-am să le reproșez că se duc pînă în Mongolia, cînd avem și noi destui copii abandonați, cred că i-a atras în primul rînd experiența inedită a acestui parcurs prin Europa și Asia. Acum rămîne să se întoarcă cu bine acasă, din cîte estimează ei, drumul înapoi le va lua o săptămînă. Eu le urez multă baftă și să nu fie nevoie să șurubărească prea mult!

Comentarii

  1. Anca G.18 august 2009 la 10:52

    Galterii astia sunt cumva baietii profei Galter de la Litere?

    RăspundețiȘtergere
  2. Orin18 august 2009 la 11:52

    Anca, habar n-am! Asta era cumva o întrebare retorică? Sau pentru Mari?

    RăspundețiȘtergere
  3. mari18 august 2009 la 13:33

    nu stiu exact cat de prolifica a fost frau galter :D...stiu doar ca (mai) are o fata

    RăspundețiȘtergere
  4. Anca G.18 august 2009 la 16:27

    era pentru mari :)
    are si niste baieti, nu stiu exact cati

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Imagine
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
Citiți mai multe

Phoenicurus ochruros... sau cum am scăpat de o obsesie

Imagine
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Citiți mai multe

Lăsați toți chinezii bătrâni să vină la mine!

Imagine
Desigur, pot fi ușor acuzată de discriminare și de viziuni înguste, cu un așa titlu. Dar, no, știți vorba aceea cu ”muncă de chinez bătrân”. Cam așa m-am simțit eu o vreme lucrând cu drag și mai puțin spor la fața de pernă din imagini. Știu că locul postării ar fi pe Orin - Arts & Crafts , dar aici mă pot și văita puțin de cât am lucrat. Nu știu dacă îi știți pe cei de la LOOMescu . Țes niște preșuri minunate, din textile tăiate fâșii, am fost la un atelier de-al lor. Cum reciclatul face parte din viața mea, mi s-a părut foarte bună ideea. Până atunci, mai tăiam tricouri fâșii pentru a lega roșiile cu ele. Țesutul mi se părea mai complicat, trebuia să bat cuie pe un suport de lemn, să așez fire pe el. La croșetat trebuia să mă uit când lucram, tricotatul era cel mai facil: puteam să lucrez și să mă uit la televizor.  Plină de optimism, am început să îi tai hainele Maiei rămase mici. În principiu cele ce erau prea uzate pentru a mai putea fi date altcuiva. Am tăiat și un cearcea...
Citiți mai multe