Noi și puii animalelor sau rădăcinile sadismului


Pozele sînt de astăzi dar prima discuție, de fapt un fel de monolog cîntat, este de ieri. Eram în aceeași zonă, construind cu cuburile Lego. Maia lălăia: Am un miel... și un cuțit! Pauză, lipsă, gaură, îmi dădea cu rest. Încerc să o ignor, o ia de la capăt: Am un miel... și un cuțit! Aaa, nu știu cum a făcut ea legătura asta, tatăl ei bănuiește că i se trage de la cîntecul ăsta pentru copii (care nici măcar nu îi place) și a introdus ea cuțitul în schemă. Eu știu că se apropie Paștile și că se va lăsa cu miei lipsă dar na, nu la mine în casă!

Astăzi m-a chemat să facem "grădina zoolița", cu accent sîrbesc. De unde, nu știu. Am făcut ce se vede, după care urmează dialogul de mai jos.
Maia: O să vină Moș Crăciun!
Eu:     Mai e mult pînă vine Moș Crăciun, prima dată vine iepurașul.
Maia: Da, cînd se termină iepurașul vine Moș Crăciun și aduce bomboane.
Eu:    Și iepurașul aduce cadouri.
Maia: Iepurașul aduce bombe.
Eu:    Cum să aducă bombe? Bombe cu pupici? (așa îi spun eu cînd o pup de zeci de ori)
Maia: Nu, bombe la copii și lu' Maia nu.
Eu:     Lu' Maia ce îi aduce? (ignorați dativul cu lu)
Maia: Ceva de genul.
N-am timp să mă plictisesc, nu știu de unde le tot scoate, problema mea este că uit repede. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

2%

Roșii de la S.E.R.A.