My life

Așa cum îmi stă în fire, de multe ori trec un titlu și apoi încep să o iau prin bălării, pe la 1900 toamna, așa. Încep prin a vă spune că, dacă aveți nevoie de un guru specializat în procrastinare, l-ați găsit, în forma feminină, toată a voastră. De scris pe blog, pauză aproape totală, postarea asta ce ridică la 3 media anuală. Ca să vă faceți o idee, anul trecut am postat O DATĂ! Acum doi ani, de trei ori. Am procrastinat cu grație și când a venit vorba despre subiectul postării. După cum v-ați făcut poate o idee, m-am înscris anul acesta la Maratonul de fotografie organizat de asociația ARTOGRAFICA. Dacă nu mă înșel, este la a doua ediție. La asta, mi-a dat și mie prin cap să particip, nu mai știu dacă am aflat despre prima. M-au apucat anul acesta nostalgiile după primul la care am participat, acum 14 ani, Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic . Cum a fost atunci, am scris aici și aici . Dacă aveți răbdare, intrați să vedeți, mi se pare că sunt destul de amuzantă. Dacă nu aveți răbdare...

Știți ce naște somnul rațiunii, nu? Ei bine, eu îmi asum faptul că am cam dormit. Respectiv nu am mai citit regulat presa locală de multă vreme, pe considerent de evitare a știrilor despre Covid. Așa încât mi-a scăpat cu desăvârșire intenția autorităților locale de a ”reamenaja” Parcul Sub Arini. Pun ghilimele pentru că acum, văzând și proiectul produs de firma de consultanță, pare mai curând mutilarea Parcului, analizând planșele cu propuneri disponibile în articolele de pe net, nu pot decât să mă îngrozesc de numărul de copaci care vor trebui să dispară. Desigur, cu cele mai multe ”bune intenții”, citez dintr-un articol Ora de Sibiu: În parcul Sub Arini ar urma să fie create zone pentru socializare, fiind posibilă amplasarea unor scene pentru spectacole. De asemenea, se vor amenaja spații în care se pot organiza evenimente în aer liber, expoziții de fotografie, zone cu caracter recreațional provizoriu și multe altele, evenimente care contribuie în mod decisiv la creșterea atractivită...

O parte din mine știe că ar trebui să mă bucure summitul din mai. Că de, vizibilitate, turism, oportunități, mai bine pentru oraș, pentru cetățenii lui, blabla... Că lumea o să ne vadă, o să ne știe cât suntem de minunați și ardeleni și ce frumos e la Sibiu! A nu se înțelege că nu îmi place orașul meu, așa cum e el. Dar... nu cred că e pregătit și, cu siguranță oamenii lui nu sunt pregătiți pentru așa ceva. Peste tot se cască rănile nepăsării, ale cantonării în ”merge și așa”, ale proastei creșteri. Degeaba spoim niște fațade, plantăm niște copaci și niște floricele, vopsim marcajele stradale cu ceva mai puternic decât acuarela și spunem că suntem mai europeni, mai frumoși, mai înalți decât eram până acum o lună. Imaginile din postarea aceasta sunt de acum două săptămâni, dintr-o sâmbătă însorită când am ajuns în centru jumătate cu Tursib-ul, jumătate pe jos... să mă bucur de orașul meu. Jumătatea motorizată se datorează faptului că nu mă bucură foarte tare să fiu pieton pe Al...

Nu, n-am greșit titlul, știu că grupul și evenimentul organizat sâmbătă de ei se numesc Semințe Cu Suflet , dar cred că cel postat de mine se poate aplica la ce a fost acolo. Probabil v-ați dat seama din ce mai postez pe aici că mă interesează să cultiv în grădină tot felul de legume și plante, într-un mod cât mai tradițional și lipsit de chimicale posibil. Nu stropesc, nu chimizez, nu nimic, cu riscul să pierd mare parte din recolta anului respectiv. Inclusiv mă lupt cu melcii de grădină și limacșii spanioli prin metode bio dar câteodată inchizitoriale.  De vreo trei ani am beneficiat de semințele tradiționale oferite gratuit, prin poștă, de către organizația Eco Ruralis . Probabil voi face același lucru și anul acesta. Atunci când am aflat despre piața cu semințe gratuite de legume românești, organizată la noi la Biblioteca Astra, am vrut neapărat să particip. Sinceră să fiu, dacă aș fi bănuit ce va ieși dintr-un eveniment gândit ca fiind unul generos și de suflet, mai bin...

Cadru general: aceasta este zona din dreptul grădiniței la care este înscrisă Maia, pe timp de vară, că așa știa google maps. Pe timp de iarnă, nu am făcut poze dar trebuie să mă credeți pe cuvânt. Strada respectivă nu cred că apare pe nici una dintre hărțile Primăriei, nu se există. De ce spun asta? Pentru că, în nici una dintre săptămânile cu zăpadă la greu n-a văzut nici picior de urmă de abur de dezăpezire. Nimic, nimicuț, s-a topit de la mama natură și de la roțile coparticipanților la trafic. Aceasta însemnând că, de multe ori, se circula doar pe un singur rând de urme și parcam mașina undeva în mijlocul drumului pentru a nu rămâne blocată în mormanele de zăpadă de pe margini sau, după caz, de zăpadă și gheață. De ce toată introducerea aceasta? Pentru a constata că, deși strada respectivă nu apare pe hărțile Primăriei, ea apare în strategia Poliției rutiere de a educa/amenda cetățenii. După cum se poate observa, se există două treceri de pietoni acolo, între ele fiind o...

S-a întâmplat să mă pot antura prin Piața Mare în fiecare dintre cele patru zile ale celei de-a doua ediții la Sibiu a Street Food Festival. Prima seară cu destinația declarată de a vedea filmul programat, No Reservations. Fotografiile din prima seară nu îmi aparțin, au fost făcute de colega mea, Manuela, a reușit să surprindă foarte bine atmosfera din piață. Vorba ei, "parcă am fi fost în vacanță". Vacanța mea cu o ușoară strângere de inimă, tocmai reușisem să îmi sparg ecranul telefonului (notă: nu încercați să udați grădina cu mobilul în buzunar!). N-o mai ascultasem până atunci, a fost o surpriză frumoasă concertul Rockabella, merită să o căutați pe net, nu știu dacă artiștii au fost programați în ordinea "importanței", cert este că tanti cânta mult mai bine decât cel care i-a urmat, CeZar. Teoretic, n-ar fi trebuit să îl auzim prea mult, pentru că era programat la aceeași oră cu filmul, 21.30. Practic, l-am auzit de unde așteptam să înceapă filmul, cam lălăi...