Postări

Despre ”rafturile indienilor”

Imagine
Voiam să vă scriu cu totul altceva, chiar lucram la o postare despre rațele mele alergătoare indiene. Probabil o voi finaliza în câteva zile. Dar... după ce am râs de mă dor fălcile citind traducerile de mai jos (articolul este mai lung dar am făcut selecție), mi-am zis că merită să le postez aici, în perioada aceasta nu strică niște hohote în plus.  Cum am ajuns să citesc bazaconiile respective? Rita clocește, de vreo două săptămâni, nu știu ce va ieși, dacă va ieși ceva. Ieri ne întrebam și eu și mama respectivă cât va mai dura. Și am căutat pe google ”perioada de incubație la rațele indiene”. Și am dat peste articolul acesta. Am citit din el ieri, am râs o tură, l-am abandonat, am căutat din nou, de data aceasta în engleză și am aflat răspunsul (28 - 29 de zile parcă). Astăzi am mai citit o parte din descrierile de acolo, încă nu l-am finalizat, mă minunez constant de ceea ce cred că este google translate la el acasă. În fotografie... Rita chinuită pe ouă, nu ne așteptam la evenim…

Dulceața de trandafiri

Imagine
Există momente când, o mică eroare se dovedește a fi mană cerească. În urmă cu trei ani alesesem din oferta pepinierei Roza Mur cinci pomi fructiferi și cinci trandafiri, doi cățărători. Toate bune și frumoase, au rezistat patru și patru, un procent super bun, pomul care s-a uscat a fost cireșul, poate voi mai încerca, știu că e mai greu cu el. La trandafiri, nu au înflorit toți în primul an, am avut totuși vreo două flori roz, bătute, la cei doi din imaginea de mai sus (fotografia respectivă este de anul acesta, deja au crescut). M-am gândit că poate în primul an floarea diferă mult de cea ”finală”, asta pentru că ce alesesem eu avea florile mari, lila, forma clasică. Anul următor, florile arătau la fel, mirosul lor nemaipomenit dar nici vorbă să se apropie de varianta inițială. Îi fac poze prietenei mele M, i le trimit, vine răspunsul: sunt trandafiri de dulceață. Aha! Nici anul trecut nu au înflorit spectaculos de mult, nu aveam mult timp la dispoziție, am încercat doar să nu îi l…

Inimă de copil

Imagine
Nu am apucat să vă povestesc despre un moment de emoție extremă trăit în urmă cu aproape o lună. Unul dintre acele lucruri pe care nu crezi că le vei mai trăi în această viață.  Compania la care lucrez a ales să se implice în salvarea unuia dintre copiii care apelează în fiecare an la Fundația Polisano pentru a fi incluși în programul ”Inimi sănătoase pentru copii!” Dacă nu știți despre el, este programul datorită căruia zeci de copii și adolescenți ce suferă de o malformație cardiacă gravă au primit o nouă șansă la viață. Sprijinul financiar din donații și sponsorizări este extrem de important pentru susținerea acestui program. Ca reprezentant al companiei am putut să intru și să asist pentru puțină vreme la una dintre intervențiile chirurgicale.
Ce am scris mai sus este ciorna salvată în 26 februarie, de atunci nu am fost în stare să finalizez această postare sau să mai scriu pe blog. Chiar neîmpărtășită aici, pot spune că această experiență m-a emoționat și m-a marcat profund. Să vez…

De-ale fetelor

Imagine
Florile ei preferate sunt lalelele. Motiv pentru care m-am uitat strâmb la trandafirii primiți la un moment dat de la bărbatul din viața ei. De ziua ei, în aprilie, lalele, evident, pe piață. Cum să nu ții cont de asta? Acum a fost la mine două zile, de multă vreme n-am mai fost împreună așa, ca în vremurile bune. Sâmbătă am avut jumătate de zi când a avut alt program, am fost la cumpărături cu Radu, când am văzut lalele la cineva pe bandă la Lidl, am plecat rapid să îi iau un buchet. Ei bine, dacă tot am judecat un bărbat că nu i-a luat florile preferate, ce credeți că am făcut eu cu ele? Le-am uitat în mașină, în spate, am realizat că sunt acolo doar luni, ajunsă la serviciu... ea plecase deja. I-am făcut poză cu florile, i-am spus ”Honey, ți-am cumpărat lalele, astea sunt!” Nu mă așteptam ca după două zile în mașină, cu temperaturile ”blânde” de afară să mai reziste. Se pare că m-am înșelat, le-am adus în casă, sunt încă vii și frumoase, i-am trimis o nouă poză, cu florile ei de c…

#750 Cineva acolo sus mă iubește sau când Universul îți dă mesaje amestecate

Imagine
Hmmm... după un titlu așa de lung nu știu ce sens mai are postarea, poate ajung cuvintele de mai sus să redea gândurile mele. Sau certitudinile. De prima parte sunt sigură de multă vreme, și să fie doar jumătatea din familia mea, care mă iubește și mă protejează de acolo de sus și tot ar fi de ajuns. Chiar dacă sunt destul de ocupați cu mine, împiedicată și cu capul în nori cum mă aflu de multe ori.
Zic eu că nu ar fi singurii care au grijă de mine, am avut atâtea exemple că nici nu știu cu care să încep. La un moment dat, anul acesta, îmi doream un pardesiu. Și să fie la un preț acceptabil. Până la urmă, m-am ales cu două: unul cadou, din stofă, super frumos, de la colega mea C., plus încă ceva similar, care este între parka și jachetă, achiziționat cu 15 lei de la bazarul Sus Inima. La bazar mă dusesem după brioșe, am zis doar că mi-ar trebui un pardesiu și, în 2 minute a venit o tanti de acolo la mine cu articolul respectiv, nici nu apucase să îl pună pe stander-ul de haine, mi se…

Sunt inteligentă, mă tratez... #751

Imagine
Mă gândesc că nu sunt singura ce petrece timp ”de calitate” pe tron, derulând imagini pe ecranul telefonului și accesând aleatoriu câte un link, activitate grav dăunătoare sănătății, dătătoare de hemoroizi, dacă este să îi cităm pe cercetători, cel mai probabil britanici, firește.
Ei bine, unul dintre aceste link-uri m-a dus la alte rezultate mirabolante ale cercetătorilor, cred că erau 10 semne cum că ai avea un IQ peste medie. Vi l-aș cita aici dar nu mă pricep să îl mai găsesc, accesat fiind direct din fațăcarte, citit parțial și în diagonală, habar nu am în ce istoric l-aș putea găsi.
Pentru că modestia nu mă caracterizează, știam că am fost inteligentă la un moment dat, mai mult ca sigur peste ce sunt acum. Am avut și confirmarea în urma celor citite că sunt în cădere liberă a IQ-ului din cel puțin câteva motive, că mai multe nu îmi aduc aminte din articolul respectiv (că de, pe lângă scăderea inteligenței mă pot lăuda și cu un probabil Alzheimer incipient).
Vă întrebați probabi…

Lecțiile mele: bufnițele nu sunt ceea ce par a fi! Nici inimile!

Imagine
Ieri am cerut ajutorul prietenilor pe fațăcarte. I-am rugat să îmi spună cu ce seamănă pata maro de pe piatra din imaginea din stânga. Convinsă fiind că majoritatea va vedea același lucru ca și mine, mai exact o inimă! Asimetrică, e drept, nu inima aceea perfect rotunjită și simetrică cu care asociem de obicei imaginea cordului.  Pietricica aceasta am găsit-o vara aceasta pe plajă, în Glyfada, m-am bucurat că aș putea să mi-o atârn la gât, să-mi aducă aminte de mare și de nisipul fierbinte. Toate bune și frumoase, mai puțin aspectul cu găuritul pietrei, așa ceva n-am făcut niciodată, nici nu am scule specializate. Ce fac eu în cazul acesta? Sun un prieten, cel mai vechi și bun prieten al meu, tare priceput în ce înseamnă tot felul de tehnici cu lemn, cu metal, nici el n-a mai găurit pietre dar măcar avea cu ce. Plus că este, cu siguranță, mult mai îndemânatic decât mine. Zic să îi trimit și poză cu pietricica de care eram foarte mândră, ”că uite ce inimioară frumoasă”! Reacția lui: ”…