Postări

Ar fi trebuit să fie 35 de lucruri despre mine, sunt doar 25

Imagine
Atunci când am început să scriu pe blog erau populare lepșele, erau și amuzante, era mai multă interacțiune între bloggeri, se lăsau comentarii, te bucurai când cineva te băga în seamă și te nominaliza să preiei o leapșă. Aceasta fiind un fel de set de întrebări gen oracol sau provocarea de a posta ceva (la un moment dat am făcut public conținutul poșetei mele). Acum acțiunea s-a mutat mai mult pe rețelele de socializare, nu mai sunt așa populare blogurile despre nimic.

M-am bucurat săptămâna trecută să văd o leapșă la Ioana, cu treizeci și cinci de lucruri pe care (poate) nu le știam despre ea. Pentru că treizeci și cinci de lucruri mi se par cam multe, trișez cu primele unsprezece și le copiez dintr-o leapșă mai veche, fiind de acum șapte ani mizez pe faptul că e ca și când sunt noi, plus că nu m-am schimbat: 1. îmi place primăvara. 2. sufăr de o claustrofobie mai mult sau mai puțin controlabilă. 3. iubesc cerul și norii și nu m-aș sătura să le fotografiez. 4. dacă ar exista cuvânt…

Caut semințe de suflet...

Imagine
Nu, n-am greșit titlul, știu că grupul și evenimentul organizat sâmbătă de ei se numesc Semințe Cu Suflet, dar cred că cel postat de mine se poate aplica la ce a fost acolo. Probabil v-ați dat seama din ce mai postez pe aici că mă interesează să cultiv în grădină tot felul de legume și plante, într-un mod cât mai tradițional și lipsit de chimicale posibil. Nu stropesc, nu chimizez, nu nimic, cu riscul să pierd mare parte din recolta anului respectiv. Inclusiv mă lupt cu melcii de grădină și limacșii spanioli prin metode bio dar câteodată inchizitoriale.  De vreo trei ani am beneficiat de semințele tradiționale oferite gratuit, prin poștă, de către organizația Eco Ruralis. Probabil voi face același lucru și anul acesta. Atunci când am aflat despre piața cu semințe gratuite de legume românești, organizată la noi la Biblioteca Astra, am vrut neapărat să particip. Sinceră să fiu, dacă aș fi bănuit ce va ieși dintr-un eveniment gândit ca fiind unul generos și de suflet, mai bine stăteam a…

Despre mașini și dileme morale

Imagine
Cadru general: aceasta este zona din dreptul grădiniței la care este înscrisă Maia, pe timp de vară, că așa știa google maps. Pe timp de iarnă, nu am făcut poze dar trebuie să mă credeți pe cuvânt. Strada respectivă nu cred că apare pe nici una dintre hărțile Primăriei, nu se există. De ce spun asta? Pentru că, în nici una dintre săptămânile cu zăpadă la greu n-a văzut nici picior de urmă de abur de dezăpezire. Nimic, nimicuț, s-a topit de la mama natură și de la roțile coparticipanților la trafic. Aceasta însemnând că, de multe ori, se circula doar pe un singur rând de urme și parcam mașina undeva în mijlocul drumului pentru a nu rămâne blocată în mormanele de zăpadă de pe margini sau, după caz, de zăpadă și gheață. De ce toată introducerea aceasta? Pentru a constata că, deși strada respectivă nu apare pe hărțile Primăriei, ea apare în strategia Poliției rutiere de a educa/amenda cetățenii. După cum se poate observa, se există două treceri de pietoni acolo, între ele fiind o distanț…

Când te mobilizezi pe ultima sută de metri să mergi la teatru

Imagine
Bifasem  la un moment dat pe fb că aș fi interesată de spectacolul de mai sus. Mi-a adus aminte vineri, pe la orele 18 și un pic, cum că ar începe la orele 19. M-am mai uitat o dată peste descriere, fotografia de promovare semăna prea tare (în opinia mea) cu clipul de mai jos, care îmi place foarte, așa că, m-am hotărât în doi timpi și trei mișcări să merg. Mișcările fiind: căutat bilete pe iabilet, mai erau trei, toate la lojă, am ales cel care părea mai rezonabil ca amplasare, știu că de la lojile din sala Thalia, nu se vede nemaipomenit, cumpărat unul, orele erau 18:14 când am intrat la duș, am aruncat niște haine pe mine și am țâșnit către stația de autobuz, aveam autobuzul la 18:33. Cu Radu, care mă anunța din când în când câte minute mai avem până îl pierdem (el mergea la cumpărături la Lidl). Puteți admira aici eficiența mea cazonă în a fi gata. Spectacolul a fost super fain, o comedie de situație, limbaj, extrem de reușită, după textul lui Mikhail Nikolayevich Zadornov, dacă …

Fericirea de sâmbăta asta

Imagine
Acum mă simt ca o găină, fericită să cotcodăcească cum că a produs minunea de ou dar, nu contează, simt nevoia să mă laud! De mai bine de două ore am gura până la urechi, aș fi avut-o și mai devreme dar riscam să iau apă și nu se făcea! Poza este veche dar înțelegeți la ce mă refer din ea. Astăzi, după o mult prea lungă pauză, am fost din nou să înot și a fost MINUNAT, EXTRAPOLONIC, MEGATRONIC de-a dreptul! Încurajată fiind să cred că nu mai este chiar atât de rece pe culoarele de la Olimpia, mi-am luat inima în dinți și am renunțat la scuzele cu ”amatâtatreabă, mi-efrig, vreausăcitesczacoricedarnumăscoatețidincasă”. Am reușit să plec destul de târziu de acasă, pe la 12 fără 5, înainte să plec am glumit cu Radu și Arin, să aivă grijă de ei, să nu deschidă la nimeni, blabla-uri de genul! Arin îmi strigă din camera lui: Nici tu să nu vorbești cu străinii! Dar cu cunoscuții am voie? Hmmm... uneori și prietenii sunt străini! Am plecat gândindu-mă din nou cât de bine stă puștiul meu cu in…

Provocarea cu anii

Imagine
Sunt populare în ultima vreme pe fațăcarte postările cu eticheta # provocareade10ani. Gurile rele spun inclusiv că ar fi o găselniță fb pentru a-și îmbunătăți algoritmul de recunoaștere facială. Așa că, în loc de postare pe site-ul respectiv am ales să mă joc de-a anii pe blogul personal. Chiar nerespectând cadrul temporal de acolo sau ajustându-l după fotografiile disponibile. Nu de alta, dar îmi face plăcere să mă uit la cât m-am/nu m-am schimbat peste ani. Inițial, alesesem doar două fotografii, cea din 2009 și cea din 2018, astăzi, sortând lucruri din camera de sub scări am dat peste fotografia înrămată cu mine în 1997, deteriorată de vreme și de condițiile improprii de păstrare, am vrut să o scot din ramă și să pun alta în loc dar... o parte din ea este lipită de sticlă așa că, acolo rămâne. Concluziile emisiunii:  1. fotografia din 1997 surprinde ultimele zile în care am fost pe deplin fericită pentru o bună perioadă de timp, eram alături de bărbatul iubit la mare și înainte să…

Minicolț cu cărți - 2018

Imagine
Se zice prin sat că 2019 va fi Anul Cărții în România, declarat, parafat și parfumat. Eu am aflat doar săptămâna aceasta despre anul cărții, mă străduiam de ceva vreme să consemnez aici (cum am mai făcut-o și în alți ani) cât de mult N-AM citit în 2018, cam de prin decembrie, când mă uitam cu invidie la foto-lista postată de Adela (fostă colegă de liceu) pe fațăcarte, cu cele 30 de cărți citite de ea. Firește că îmi propun în fiecare an să citesc mai mult, firește că eșuez cu grație, prinsă între câteodată prea multele zilnice. În principiu, cu Maia acasă reușesc să citesc poate zece pagini pe zi cu ea trează și câte mă lasă inima și somnul ei iepuresc și al meu cu gândul la serviciu, cu ea dormind. După această lungă introducere, să vă spun și ce-am citit, nu că n-ați putea deduce din colajul de mai sus, la care se mai adaugă și volumul din stânga, uitasem de el și n-ar fi dat bine să editez colajul cu număr impar de coperți. În principiu, prefer cărțile tipărite, a existat o singur…