My life

Vă aduceți aminte de arătările de aici ? Ei bine, ele nu mai arată așa, n-a trecut nici o săptămînă și am zis să îi fotografiez, să vedeți ce mai fac. Se pare că i-au pus părinții pe creștere/îngrășare forțată, diferența e spectaculoasă, chiar nu mă gîndeam că se întîmplă totul atît de rapid! Sînt tot patru, dar nu mai înțelegi ce e acolo, deabia mai au loc și parcă văd că azi-mîine găsesc cuibul gol :( sau îi văd zburînd bezmetici prin grădină :)! Am decis că pe ăsta care se vede, îl botez Kevin, că tot vroiam să merg azi la We Need to Talk About Kevin , film din cadrul TIFF. N-am ajuns, mai am o șansă duminică, de la orele 20:00, la Habitus.

Dacă auziți pe cineva văitîndu-se cum că melcul de grădină ar fi specie pe cale de dispariție în România, vă rog eu mult de tot să îl liniștiți, să îi spuneți că, în cel mai rău caz, acesta a devenit specie endemică, și anume la mine în grădină, dar că, nici o grijă, există suficiente exemplare pentru a repopula o zonă mai mare. De fapt, pot spune că mă ocup în permanență de repopularea împrejurimilor, regulat, containerul meu conține o cantitate mai mică sau mai mare de gastropode.  Ăștia sînt cei fericiți, ceilalți mai sfîrșesc accidental sub picioarele mele nedotate cu radar atunci cînd întind rufele noaptea sau bîntui prin frunze ziua. În cinstea alegerilor am beneficiat de jumătate de ziuă fără curent în casă și de cît o fi fost noaptea fără curent pe stradă, ca să aflu și eu la ce se referă lumea cînd spune că: așa era bezna! Recunosc, mi-a fost frică! Nu cît să iau un melc în casă dar, totuși! Îi vedeți cît sînt de drăguți în vasul în care i-am adunat cu destinația c...