My life

Trei dintre fraţi, Cristina şi Daniela, una dintre studentele ei care, pe lângă donaţie, a vrut să îi cunoască personal "Servus, Cristina! Am citit astăzi un articol care m-a impresionat tare, despre nişte fraţi orfani din Constanţa. Ştiu că tu locuieşti acolo. Ţi-l trimit şi ţie, poate au nevoie de ceva ajutor legal, eu voi încerca să le pun bani." Atât i-am scris Cristinei, fosta mea colegă de liceu, şi i-am adăugat link la articolul din Adevărul  (prin mesageria fb). S-a pus în mişcare imediat, şi-a mobilizat colegii, a postat mesajul meu pe pagina ei, au strâns bani, au căutat soluţii legale. Pe scurt, povestea este aşa: şase fraţi din Constanţa, copii buni, premianţi, sportivi, au rămas orfani, de tată acum câţiva ani iar mama lor a decedat anul acesta, de Paşti. Locuiesc cu bunica, în chirie, iar fratele mamei a venit şi el acum din Anglia să îi ajute. În articolul din ziar era indicat un număr de cont, cel al mamei, banii depuşi de către donatori nu puteau fi...

Am trecut de zeci de ori prin zonă dar, doar săptămâna aceasta mi-a "sărit" în ochi modul în care conaţionalii noştri au personalizat postul acesta electric (sau ce-o fi el, electric) din dreptul Primăriei. Mi-a plăcut foarte mult aşa că am scos rapid mobilul pentru a-i face câteva poze. Ca să vedeţi că nimic nu este întâmplător, a doua zi am găsit printre ofertele stock-buster de pe un site de la noi frigiderul de mai jos (la un preţ de "doar" 3000 şi un pic de lei zilele acestea). M-a surprins coincidenţa, poate pentru unii sunt lucruri vechi, am vrut să vi le arăt şi vouă.

Nu mai ştiu cum am dat de anunţul referitor la  cursa caritabilă organizată de către cei de la Rotaract , în sprijinul copiilor născuţi prematur, cert este că am percutat relativ rapid, nu de alta dar suna distractiv şi mi-o imaginam deja pe Maia bucurându-se de zecile de raţe de pe Cibin. Prima mea reacţie a fost să îi contactez pe organizatori să îi întreb ce se întâmplă cu raţele la finiş, oarecum îngrozită de posibila poluare cu atâta plastic plutitor. După ce m-au asigurat că au un sistem de colectare şi nici o răţuşcă nu va rămâne de capul ei, am completat datele, am virat suma necesară şi iacătă-mă mândră posesoare de raţă! Dacă vi se pare tentant, ne vedem sâmbăta viitoare la start, organizatorii aveau disponibile 3.000 de bucăţi!

La un moment dat a vrut și Arin blogul lui , are două postări pe el. Am ezitat acum dacă să postez proiectul lui pe blogul meu sau acolo. Până la urmă am ales blogul meu pentru că și dacă aș fi postat eu pe blogul lui, tot n-ar fi însemnat că se ocupă el. Sunt extrem de mândră de ce a făcut, avea de realizat un proiect pentru biologie, ceva din obiecte reciclate. Nu știam ce face, până la urmă, a decis să nu se complice și a ales cartonul, făcând acest suport de creioane din niște coperți ale unui caiet vechi.  Chiar dacă nu este nemaipomenit de finisat mi-a plăcut pentru stilul arhitectural și mă gândesc că, poate nu se gândește chiar aiurea de când era prin școala primară să dea la Arhitectură. Știu că are talent dar rămâne de văzut în ce măsură se va mobiliza pentru studiu aprofundat în domeniu.

Pe cît posibil am încercat în fiecare an să găsesc o destinaţie pentru cei 2% din impozitul anual. Cel mai des am direcţionat banii către SMURD şi apoi către asociaţia Baby Care. Cu alte cuvinte, mi s-a părut indicat să contribui la salvarea noastră şi apoi a copiilor noştri. Anul acesta am găsit o altă cauză poate la fel de importantă: salvarea patrimoniului cultural naţional. Poate pare o lozincă dar, sunt convinsă că, mai ales în lumea în care trăim astăzi, nu ne putem salva fără cultură şi educaţie, fără păstrarea unei identităţi naţionale de care să fim mîndri. Am ajuns pe site-ul Fundaţiei Pro Patrimonio din simplă întîmplare. Citeam pe Designist un articol despre localuri din Bucureşti cu o amenajare deosebită . Acolo era un link către alt articol în care se vorbea despre meşteşuguri româneşti reinterpretate şi obiecte vechi aduse în contemporan. Erau prezentate inclusiv obiecte din seria Honest Goods , realizată de o echipă de designeri pentru Fundația Pro Patrimonio ș...

Pozele sînt de astăzi dar prima discuție, de fapt un fel de monolog cîntat, este de ieri. Eram în aceeași zonă, construind cu cuburile Lego. Maia lălăia: Am un miel... și un cuțit! Pauză, lipsă, gaură, îmi dădea cu rest. Încerc să o ignor, o ia de la capăt: Am un miel... și un cuțit! Aaa, nu știu cum a făcut ea legătura asta, tatăl ei bănuiește că i se trage de la cîntecul ăsta pentru copii (care nici măcar nu îi place) și a introdus ea cuțitul în schemă. Eu știu că se apropie Paștile și că se va lăsa cu miei lipsă dar na, nu la mine în casă! Astăzi m-a chemat să facem "grădina zoolița", cu accent sîrbesc. De unde, nu știu. Am făcut ce se vede, după care urmează dialogul de mai jos. Maia: O să vină Moș Crăciun! Eu:     Mai e mult pînă vine Moș Crăciun, prima dată vine iepurașul. Maia: Da, cînd se termină iepurașul vine Moș Crăciun și aduce bomboane. Eu:    Și iepurașul aduce cadouri. Maia: Iepurașul aduce bombe. Eu:    Cum să ad...

Nu le spun de multă vreme așa, am preluat termenul de la o colegă, sună mult mai bine decît clasicul elastic de borcane sau de legat ridichi, ceapă, sau cum vreți voi. În căutările de soluții pentru vopsit ouăle de Paști, o altă colegă a găsit printre alte idei (v-aș indica site-ul dar nu îl știu) și cea a aplicării de pițigume pe ouă înainte să le pui la vopsit, că ies cu motive tare interesante. Zis și făcut! Nu puteam să o las pe prietena mea dragă fără ouă roșii de Paști. Nu ale noastre, ale catolicilor, soțul ei și mă gîndesc că și copiii sînt așa, așa că ieri m-am pus pe treabă. Coji de ceapă aveam deja strînse pentru vositul ouălor de Paștile noastre, pițigume erau, n-am încercat pe toate ouăle pentru că nu știam cum vor ieși. Aplicatul elasticelor pe ouă e o treabă mai dificilă decît credeam, mi-au zburat în toate direcțiile de cîteva ori (am văzut că rezistă mai bine atunci cînd sînt răsucite cîte două pe același ou, sau mai multe, dacă vă ține răbdarea), plus că unu...