Sosul de portocale

De ceva vreme pofteam la dulceaţă/gem de portocale. Şi mă uitam cu jind pe site-ul Anna Boutique la bunătăţile de acolo. La un moment dat i le-am arătat unei colege, tare pricepută într-ale specialităţilor culinare, că nu mă puteam hotărî între gemul de lămîie cu ghimbir sau dulceaţa de citrice cu migdale. Ea mi-a sugerat să încerc să fac singură aşa ceva. Zis şi făcut, vineri am cumpărat 2 kg de portocale şi am început procesul de fabricaţie, un pic din ce-mi spusese ea, un pic de pe net, vă zic ce-am făcut cu precizarea că rezultatul este bun la gust dar e mai curînd un sos de portocale decît o dulceaţă.
Am curăţat de coajă portocalele (roşii, aşa le-am nimerit), am tăiat coaja cubuleţe. Iubilubi a dat prin storcător pulpa de portocale şi două mere (citisem undeva într-o reţetă că ar ajuta conţinutul de pectină, probabil ar fi fost mai indicat să pun fructul nu sucul de mere).
Am fiert cojile într-o apă, 3 minute, le-am scurs, le-am pus în altă apă, cînd clocotea, le-am mai fiert patru minute, le-am scurs. Am pus sucul de portocale într-o oală cu o jumătate de kg de zahăr brun, am adăugat cojile, puţin ghimbir şi o jumătate de baton de scorţişoară, le-am lăsat pe plită, la foc mic aproximativ trei ore. 

Rezultatul este ăsta, aproximativ 1 kg de sos de portocale,  în borcănele frumoase, nu e ce-am vrut dar a mers mîncat şi pe pîine cu unt şi în clătite, mă gîndesc că îl voi folosi şi la prăjituri sau alte deserturi. Data viitoare poate sînt mai specialistă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

România pumnului în gură

Anotimpurile și igiena

Țara asta nu mă/ne vrea!