Să fie război! Ne batem în doze?

Îmi propusesem de ani de zile să particip la Războiul Dozelor. Am avut o lungă perioadă banner-ul lor pe blog. L-am scos pentru că nu am ajuns să strîng atîtea doze cît să mi se pară că fac diferența. În ultima vreme am reușit, noroc cu ajutorul prietenilor! Pe lîngă faptul că am avut materie primă pentru tabloul Ursus Love, astăzi am fost cu al doilea sac de doze la reciclat, nu știu cîte erau în precedentul iar iubilubi n-a luat banii pe ele ca să facem comparația cu ce am încasat eu azi. Mai exact 2 lei!!! 1 leu pe kg. Dacă informația din dreapta este adevărată, cele 138 de doze reciclate de mine înseamnă că pot fie să mă uit 414 ore la televizor fără remușcări, raportat la media mea zilnică de uitat la televizor asta ar putea însemna un an de zile, fie să folosesc un bec de 100 W (n-am niciunul din ăsta prin casă) timp de 138 de zile. Nu e rău!

Paranteză rotundă: am dus și 37 kg de hîrtie la reciclat astăzi, la aceeași firmă, că n-am încredere în colectarea selectivă ce se face în oraș. 

Din vizita mea din vara asta la colegii eleni din Thassos înțeleg că ei ”reciclează” ușor diferit. N-am priceput rolul sticlelor de plastic și al dozelor din gard, am văzut că trecuseră și destui români pe acolo, cît să găsești Dorna, Timișoreana, Ciuc, Borsec și să te simți ca acasă! Măcar la ei nu erau aruncate pe cîmp, gardurile alea îți dădeau o ușoară impresie de organizare...

LATER EDIT: Apropos de ce spune Honey referitor la Germania, în Grecia, în Atena, în centrul orașului era automatul de mai jos, unde introduceai recipiente de sticlă, plastic sau metal și primeai un bon valoric pe care îl puteai folosi într-un super-market. Arăta foarte mișto.