duminică, 6 ianuarie 2013

Mortua Est!


Nu mă gîndeam că voi ajunge să amintesc pe blog despre Sergiu Nicolaescu. Nu va fi un necrolog aici sau osanale sau altceva dar face parte din desfăşurarea acţiunii aşa că trebuie să amintesc că de la el a pornit. După cum spusesem şi pe faţăcarte, am aflat din newsletterul kudika despre moartea sa. Erau cîteva rînduri acolo, le-am citit, mi-a părut rău, pe fb era o linişte totală referitor la subiectul în cauză aşa că m-am întrebat pe perete dacă sînt singura căreia îi pare rău. Altceva n-am mai citit/urmărit, eram convinsă că undeva acolo în presă este un circ întreg dar asta nu mă interesa pe mine. Recunosc că motivele admiraţiei mele erau frivole, S. N. mi s-a părut întotdeauna un bărbat super sexy cu o voce la fel de. Din cinematografia românească mi s-a mai părut aşa Adrian Pintea (şi la moartea lui mi-a părut rău) şi mai este printre noi Marcel Iureş (de la ediţia de anul trecut a FITS, am şi autograful lui).

Fără nici o legătură cu cele de mai sus ieri jucam rummy la masa din bucătărie cu mama respectivă şi copiii respectivi. Nu ştiu ce-i vine maică-mii şi începe să vorbească despre subiectul zilei (ea era la curent, urmărise tot felul de emisiuni televizate) şi pomeneşte despre incinerare şi cum s-a revoltat lumea. Mie îmi filează un beculeţ şi gîndesc că este momentul potrivit pentru a le aminti ei şi copiilor mei că vreau neapărat să fiu incinerată. Şi iese un întreg scandal că cum, că nu, că trebuie să mă duc în cimitir, lîngă tata şi Călin, că incineratul e complicat, e la Bucureşti, costă, bla-bla. Copiii îi ţineau tonul că li se părea amuzant, cred. După ce i-am ameninţat că dacă nu mă ard, mă întorc să îi bîntui, am încheiat discuţia şi am continuat jocul.
A plecat maică-mea, eu încă eram super crizată că s-ar putea să mă mănînce viermii aşa că l-am sunat pe tatăl copiilor, am sunat-o pe Honey, să fiu sigură că ei îşi aduc aminte dorinţele mele (inclusiv partea cu donatul de organe). A rămas stabilit că voi face şi un act la notar, să fie totul cît mai clar. Apoi am citit cîte ceva din presa zilei (groaznic ce s-a întîmplat) şi am vizionat inclusiv un clip cu o incinerare. Desigur, s-ar putea ca la noi aceasta să nu fie la fel de profesional făcută.
După care, mi-am anunţat copiii că avem şedinţă! După reacţiile iniţiale că ce e aia? şi de ce? că n-am mai avut aşa ceva!, toţi trei în camera lui Arin, am început să le explic cît mai calm că asta este dorinţa mea şi că vreau să mi-o respecte, că vor trebui să împrumute bani să ma ardă dacă nu vor avea, că cel puţin o parte din cenuşa mea vreau să ajungă în mare (de preferat în Mediterană, că tot mi-e tare dragă). Arin era destul de emoţionat la început dar i-a trecut. Încerc să vă reproduc cît mai exact ce a ieşit:
Arin: Bine... te ardem, o parte din cenuşă o îngropăm lîngă bunicul Ion şi lîngă Călin, o parte o aruncăm în mare şi restul îl iau eu, că vreau să te am mereu cu mine!
Eu: Ştii, poate îşi va dori şi Radu o parte...
Radu: Da, sigur, şi eu vreau! (cade pe gînduri). Mama, cînd te ard, nu rămîn şi bucăţi de oase?
Eu (cu cunoştinţe noi din filmul respectiv): Ba da, Radu, am văzut că mai rămîn şi aşa!
Radu: Ahaaa... din astea se poate face săpun!
Eu (întrebîndu-mă în sinea mea dacă aşa o fi început şi Adolf, cu fantezii despre săpun de oase): Dacă tu vrei, poţi face şi săpun din oasele mele!
Arin (stricîndu-se de rîs): Şi, dacă îţi rămîn cumva toate oasele întregi, le legăm cu sîrmă şi avem gata costumul de Halloween!
Eu: Bine şi aşa! Dar nu cred că se va întîmpla asta!
Arin: Eu îmi voi pune cenuşa ta şi un os într-un vas de sticlă, cu o poză de-a ta!
Radu: Eu îmi voi face o cutie de lemn, ca un sicriu, cu un os şi cenuşă!
Scuzele mele anticipate familiei viitoare a copiilor mei, cred că nu va fi foarte amuzant cu soacra pe comodă sau în vitrină dar na, poate se vor obişnui cu ideea! Oricum, am aflat lucruri noi: am un copil care m-ar face săpun şi altul costum de Halloween! A, Honey vrea şi ea un oscior, o şi văd cu un săculeţ cu oase după ea (la fel ca Rebeca, personajul lui Garcia Marquez), prezentîndu-mă lumii! Acum, că dorinţa mea este pe www, sper să îmi fie respectată!

sursa foto

6 comentarii:

  1. Şi te-ai găsit tu să scrii postarea asta tocmai astăzi de Bobotează =)).

    RăspundețiȘtergere
  2. aaa, să nu uiţi să laşi vorbă să-ţi pună deoparte, într-un păhărel alt oscior, să fie la îndemână când i se va face vreunui nostalgic de pupat moaşte

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce inseamna sa ai flacai! Altfel discuti cu ei, nu pierdeti vremea cu flori, fete si baieti:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @ raftul cu FILME - ce pot să fac, am scris-o cînd era totul încă "proaspăt"! :)
    @ Miju - :)) la asta nu mă gîndisem!
    @ Ioana - daaa, n-am mai scris şi continuarea discuţiei, cînd ajunseseră deja la cum împart casa după ce eu ajung suport de flori! :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Rebecca!!!!!!!!!! Nu Ursula?? :))) ptii..si ce mult mi-a placut cartea. Not.

    RăspundețiȘtergere
  6. Rebeca, Honey, verificai! Cea care mînca şi pămînt. ;) Mie chiar mi-a plăcut. MULT.

    RăspundețiȘtergere

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service