joi, 29 noiembrie 2012

DECÎT o zi

Stau și mă gîndesc la ce a trecut din ziua asta și nu știu să spun dacă mi-a mers mai mult bine sau mai mult rău. Că am bifat mare parte din agenda zilei dar mă simt oarecum debusolato-sfîrșită, cred că datorită faptului că am condus destul de mult azi prin minunatul nostru oraș cu minunatele (not) lui multe sensuri unice. La naiba și ce vreți voi că am vorbit tot singură șerpuind inutil pe străduțele din zona Dealului, Banatului. Ziceam eu mai demult că vocea tîrgului zice că sensul unic de pe Șaguna e cu dedicație pentru un nene benzinar, încep să cred că toată zona aia e dedicație pentru toți benzinarii, că faci kilometri de-a-n pixulea! Și nu mă doare că trebuie să las mașina la mama zmeului că nu găsesc loc de parcare, mă doare că am impresia că ar trebui să o las acasă ca să ajung mai repede și cu mai puțini nervi.
Dacă tot se bucura Miju astăzi pentru mine că am asfalt să vă zic și eu! Da, am asfalt, mare, lat, lung, pînă la trei case în stînga mea, că acolo se termină strada Asachi. Și, e proaspăt turnat, mă gîndesc că oamenii ăștia i-au încorporat noua tehnologie anti-accelerație, că are din fabricație niște vălurele de toată frumusețea, eu n-o calc, că nu stăpînesc efectul barcă. Se simte ca și cînd ai avea pană tot timpul. E de bine, e asfalt, să nu mai cîrtesc!
Zilele trecute, vorbea Tudor despre cum poate bloca o mașină patru locuri de parcare o dată. Astăzi am văzut cum poate bloca o blondă trei locuri de parcare. Din păcate avea mașina mică, dacă era mai mare se descurca și cu patru. Vorbea la telefon pe strada Vasile Aaron, cu mașina parcată pe dreapta în dreptul a trei locuri de parcare, goale, unde vroiam să parchez eu, evident! Am claxonat-o, nu s-a sinchisit, am cedat eu că mă grăbeam și e de dorit să fii zen.
Din seria lucrurilor care totuși au mers pot enumera că am dus copilul la ortodont să îi activeze aparatul numărul doi, am dus copiii și mama respectivă să prindă autocarul de București, am lămurit lucruri la Copy Center, mi-am recuperat cardul de la Unicredit și mi-am deblocat și token-ul (sînt pierdută între atîtea PIN-uri, ăla l-am uitat cu desăvîrșire, așa că aveam online banking din părți de luni de zile), am cumpărat niște minunate panglici de la Lidl șiii... AM LUAT NENE MECANIC CARE MI-A REPARAT MAȘINA DE CUSUT!!! Cea mai tare fază a zilei, cum m-am înțeles eu cu el la telefon:
Eu: Trec și vă iau la 3 fără 10, cînd ieșiți de la serviciu.
El: Ce mașină aveți?
Eu: Ford... Fiesta
El: E cu zig-zag? E simplă?
Eu: Nu, e Ford, Fiesta, mai mică, simplă! (în mintea mea mă gîndeam deja la sigla Opel, bine că nu i-am zis că aia are așa un fel de fulger, îi poate spune și zig-zag)
În fine, iau nenea, ajungem acasă, scoate mașina de cusut din suportul de lemn și zice: păi asta e mașină românească, Veronica! Eu am venit cu tot felul de scule, că mi-ați zis că aveți mașină străină, Ford, Fiesta, nu mai auzisem de ea, dar am venit pregătit! Că v-am întrebat dacă e simplă sau cu zig-zag (după ce s-a uitat și la mașina electrică, căreia nu îi găsesc pedala, da, asta e cu zig-zag). Să vă spun ce rîs m-a apucat? Sau cum rîd și acum? Oricum, bine că mi-a reparat mașina de cusut mecanică!
Mai am puțin și închei seara, sper că fără alte incidente, trebuie să duc cîteva dintre obiectele Orin Arts & Crafts la cochetul Gossip Tree, magazinul de pe scările ce coboară din Piața Huet spre Orașul de Jos. De mîine, pînă duminică acolo va fi Uniqorner, tîrg de vis ca la Paris! Va fi prima dată cînd îmi expun produsele la un tîrg așa că țineți-mi pumnii!

2 comentarii:

  1. Cristina, nu doar tu ai ras.. ci si eu si inca cu lacrimi! buuna faza!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hihi, și încă mai rîd! Se pare că și eu și nenea eram suficient de aiuriți! :)

    RăspundețiȘtergere

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service