luni, 17 septembrie 2012

Paradoxurile prezentului: mîncarea

Hotărît lucru, mulți români au o părere cît se poate de diferită de a mea în ceea ce privește accepțiunea cuvîntului mîncare.
Exemplul 1: În față la Lidl un personaj cu un sex incert cerșea să își ia o pîine. Cu 5 minute înainte era la Mac, își cumpăra înghețată.
Exemplul 2: La fel de în față la Lidl, un personaj care sigur era masculin cerșea pentru aceeași pîine. Îl văd mai tîrziu ieșind din alt magazin cu bere la PET și hîrtie igienică.
Exemplul 3: În fața mea La Ilie (magazinul sătesc de unde îmi mai iau una-alta) o membră a națiunii înlocuitoare negocia cu vînzătoarea să îi lase ceva pe datorie. Cumpărăturile ei valorau 23,50 lei și avea doar 20 de lei. Și a băgat, culmea tupeului, textul ăla voit lacrimogen cu ce să mănînce copiii mei? Iarbă? Îmi venea să o bat. În ce consta coșul ei zilnic? Una bucată pachet de țigări, mai multe plicuri de cafea instant, una bucată sticlă de doi litri băutură carbogazoasă care și în varianta originală e boală curată și O PÎINE! Păi cum puii mei să te plîngi că n-ai bani de mîncare pentru copii cînd tu îți iei țigări și cafea??? Cu banii ăia le lua liniștită ingredientele pentru o supă de pui, aveau și felul doi... Săracii copii! Te mai miri că avem un procent așa de mare de ratați!
Exemplul 4: Astăzi, orele 10 a.m., tot la Ilie, parcați pe jos lîngă magazin, trei indivizi evident apți de muncă se cinsteau cu bere și țigări! Sper că nu sînt muncitorii angajați la firma care reabilitează Asachi, că mi-e clar ce stradă vom avea și în cît timp!
Informații ajutătoare: săptămîna trecută auzeam la radio cum că, potrivit Institutului Național de Statistică, românii cheltuie mai puțini bani pe alimente și mai mulți pe băutură și țigări... Oare de ce nu mă mir? Ooofff!

2 comentarii:

  1. Oooofff zic si eu! Uite d'aia nu dau eu bani la cersetori. Si d'aia trec ca din stana de piatra pe langa orice mana intinsa la cersit. Cat de necrestinesc ar fi. Dar in momentul cand am dat cornul din mana mea unui cersetor (ca pe el dadusem ultimii banuti) si cersetorul l-a azvarlit cu lehamite peste umar in iarba, la mine s-a terminat cu 'mila'. Da, o sa ma manance iadul. Sa-i fie de bine. Poate ragaie dupa aceea.
    Alta data, cand a venit un pusti la mine si mi-a cerut bani, i-am propus sa intre in alimentara cu mine si-i cumpar eu painea pe care o alege el. A refuzat. Si atunci s-a dus ultima farama de mila. Gata, la mine mai exista mila doar pentru propria mea perosana. Vorba 'ceea: Mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, și eu sînt de aceeași părere, nu mai dau de multă vreme cerșetorilor. Pînă la urmă, am doi copii de crescut!

    RăspundețiȘtergere

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service