Lacustră pe două roţi

Din ciclul: ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să ţi se întîmple, azi m-am plimbat prin ploaie... cu Cora sub posterior, adică pe două roţi! Nu ştiu cum să vă spun, pe soare eram încîntată că fac maxim 25 de minute de la mine de acasă (undeva... pierdută în Turnişor) şi pînă la Mobexpert. Şi asta fără să mă strofoc. Mă rog, cu ceva palpitaţii, că nu mi-e totuna în trafic plus că urăsc din tot sufletul podul peste Cibin! Acolo, pe bicicletă, mi se pare super periculos, e îngust iar marginile au nişte valuri combinate cu şanţuri de mi-e tot timpul frică să nu pun roata aiurea şi să fac full-contact cu vreo maşină. Una peste alta, prefer bicicleta, maşinii, nu-mi place să conduc, mai nou îmi trebuie extra-răbdare pentru semaforul de la CECCAR, că nu ştiu cum e sincronizat cu cel dinaintea intersecţiei cu Morilor, sînt nişte cozi acolo, la orice oră din zi, cel mai nasol am prins coada pînă la Polsib. Asta n-ar fi dramatic dacă ar trece mai mult de două maşini pe culoarea verde... dar de cele mai multe ori, nu trec, că rămîn blocate în coada de la semaforul ulterior.

Uai, ce ditamai paranteza! Ideea era să vă spun cum am venit eu pe ploaie la întoarcere! Nici la dus n-a fost oricum, pentru că de la Ibis pînă acolo am mers pe un carosabil ud şi cu bălţi, Cora nu are apărători la roţi, am ajuns ceva model fund-ud, l-am rugat pe nenea de la Mobexpert să mă scuze, m-am plantat pe un scaun tapiţat, în speranţa că ăla va mai absorbi din umezeală şi nu m-am mai mişcat de acolo pînă nu a ajuns şi Honey (ea cu autobuzul... şi ajunsese şi pe acasă să se schimbe). Noroc cu pulovăraşul ei, legat în jurul taliei, de arătam şi eu cumva decent prin magazin. Noroc tot cu Honey, că avea umbrelă, am mers amîndouă (eu pe lîngă bicicletă) pînă la ea, în apropiere, iar acolo ei i-a venit o super-idee: să îmi dea pe mine geaca ei de schi, Salomon! Scriu marca intenţionat pentru că a fost suuupeeer bună! Singura parte uscată cu care am ajuns acasă a fost sub geaca ei, impermeabilă cu adevărat!
Cum arătam? Nu vreţi să ştiţi! Cam cum arată cineva cu partea de jos fleaşcă, balerini, danteluţe, mov... şi o geacă de schi, apa şiroind din păr (că dacă îmi puneam gluga pe cap, adio asigurat în trafic) şi de pe geacă... Pe scări m-am dezbrăcat! Bineînţeles, după ce am făcut primul lucru: verificat dacă Pixie a scăpat cu bine în rucsăcelul din spatele meu şi al doilea lucru: imortalizat picioare ude pe scări (nu, pantalonii ăia nu sînt mulaţi de felul lor!)

Morala fabulei: poate ar fi util să mai ascult şi de prognoza meteo din cînd în cînd!