marți, 20 septembrie 2011

Ziua 5

A venit după o noapte destul de nedormită. Acceptasem să dorm şi cu Radu şi cu Arin în cele două paturi unite. Nici acum nu-mi dau seama cum de ne-am trezit toţi trei în acelaşi timp, la 1 jumate noaptea, sau poate ei înaintea mea, pentru că atunci cînd am privit în stînga erau amîndoi în fund, arătînd spre geam. De fapt spre uşa mare a terasei, acum cu draperiile trase pe care fulgerau... nişte lumini verzi!!! N-o să vă spun că nu mi-a fost frică pentru că mi-a fost. Trezită noaptea buimacă şi cu flash-uri verzi pe geam... s-au repetat de trei ori, la interval de cîteva minute, n-am avut curajul să trag draperia să ies afară. Mai mult ca sigur erau nişte adolescenţi (copii mi-e greu să zic, la ora aia) care se jucau cu lanternele sau ceva de genul! Dar... mi-a luat ceva timp să readorm.
Aşa că, a doua zi dimineaţă, am fost fericită să eşuez cu copiii la piscina hotelului, n-aveam chef de deplasări. Aici ne-am amuzat pe seama pisicuţei portocalii pripăşită pe acolo, Arin se distra foarte tare că "mănîncă prosopul"!
După somnul de amiază mă simţeam deja mai bine. De reţinut aici că noi şi ceilalţi locatari ai hotelului nu prea împărtăşeam acelaşi program de somn, chiar dacă şi ei aveau copii de vîrste comparabile alor mei... adică ei aterizau în hotel pe la 23 - 23.30, sau se întorceau de la plajă pe la 15.30 - 16, normal că dormeam la orele alea, cel puţin copiii, zici că năvăleau hunii (de fapt erau sîrbi)! Arin mă întreba cum se spune "tăceţi din gură" în engleză, se tot gîndea ce să le strige. Ca şi revers al medaliei, eram printre puţinii care la 8 eram în picioare...
Revenind la programul după amiezii, am plecat să încercăm plaja din Siviri, la 7 km de Fourka, nici aici nu ajunsesem în anii precedenţi, deşi era aproape, şi mai zăream ceva din plajă atunci cînd coboram în maşină sau autocar dealul dintre localităţi. Aici am mers cu maşina pe mal pînă cînd s-a terminat asfaltul şi începea o plajă îngustă, sub o pădure de pini, unde nu eram decît noi. Foarte frumos, marea liniştită, m-am riscat să intru în apă destul de mult cu Pixie la gît, încercam să fotografiez mulţimea de peşti dar m-au fentat reflexiile luminii în apă, aşa că nu se văd şi peştii. Privind spre mal, copiii zici că erau la casting pentru Lost. :)
Pentru că în apropiere era şi un dig natural din stînci am mers acolo pentru a căuta scoici, experienţa mea spune că în zonele alea sînt şanse, am găsit cîteva, între care şi prima mea scoică galbenă.
Ce era foarte fain era golfuleţul din spatele stîncilor, accesibil prin apă (nu era adîncă aproape de mal dar eu eram cu copiii aşa că pas), acolo era şi o plajă micuţă unde era deja un cuplu. Să vă spun oare că îi invidiam?
După ce l-am convins pe Radu să îmi facă nişte poze contre-jour, sau contre-apus, m-au convins ei să vedem unde duce poteca săpată în deal aşa că am urcat printre pini, au avut o idee bună, era un drumuleţ amenajat cu balustrade de lemn, cu trepte din loc în loc şi cu mici locuri de relaxare şi de admirat soarele şi marea. La capătul lui, copiii au fost dezamăgiţi că am nimerit într-un cartier de case, mie mi s-a părut cochet şi tentant să faci drumul ăla de acasă la plajă. Cred că acolo era un loc frecventat doar de localnici, pe înserat au început să apară cîţiva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Check Page Rank of your Web site pages instantly:

This page rank checking tool is powered by Page Rank Checker service