Aseară, după masaj, m-am întîlnit cu o colegă de liceu, pe terasa mea preferată, adică la
Old Friends, nu ne mai văzusem de mulţi ani de zile, m-a bucurat tare mult revederea şi poveştile noastre dar n-am putut să nu mă şochez cînd am privit în dreapta. Am crezut că nu văd bine! Erau două doamne cu patru copii, de vîrste diferite, cel mai mic părea să aibă vreo cinci ani. Din şase personaje la masă, una dintre mame butona un mobil (probabil Iphone), băieţii erau cu cîte un Ipad, fetele cu cîte un mobil, stăteau cu toţii la masă, fiecare cu nasul în gadget-ul propriu. A doua mamă privea şi ea plictisită dar fără ecran în faţă. Oare la asta se reduc mai nou ieşirile "în familie"? Pot spune că prefer oricînd nebunia copiilor mei şi agitaţia lor continuă, întrebările şi invenţiile lor, prefer să le strig de zece mii de ori să stea la masă, să nu fugă, să vorbească mai încet sau să nu se mai certe, decît să am nişte legume conectate de un ecran. Destul că petrec eu mult prea mult timp în faţa desktop-ului!
Aseară, după masaj, m-am întîlnit cu o colegă de liceu, pe terasa mea preferată, adică la Old Friends, nu ne mai văzusem de mulţi ani de zile, m-a bucurat tare mult revederea şi poveştile noastre dar n-am putut să nu mă şochez cînd am privit în dreapta. Am crezut că nu văd bine! Erau două doamne cu patru copii, de vîrste diferite, cel mai mic părea să aibă vreo cinci ani. Din şase personaje la masă, una dintre mame butona un mobil (probabil Iphone), băieţii erau cu cîte un Ipad, fetele cu cîte un mobil, stăteau cu toţii la masă, fiecare cu nasul în gadget-ul propriu. A doua mamă privea şi ea plictisită dar fără ecran în faţă. Oare la asta se reduc mai nou ieşirile "în familie"? Pot spune că prefer oricînd nebunia copiilor mei şi agitaţia lor continuă, întrebările şi invenţiile lor, prefer să le strig de zece mii de ori să stea la masă, să nu fugă, să vorbească mai încet sau să nu se mai certe, decît să am nişte legume conectate de un ecran. Destul că petrec eu mult prea mult timp în faţa desktop-ului!
Cunosc sentimentul asta, mi se intampla sa ies cu fetele si ele sa butoneze telefoanele. La inceput credeam ca ne vedem prea des dar acum incep sa cred ca e ceva in aer, si nu nu-mi place. :(
RăspundețiȘtergereAici sunt perfect de acord cu tine. Inca nu ma confrunt cu astfel de situatii dar sper sa nu am ocazia. Sper... :)
RăspundețiȘtergere@ Nicolle: Dacă ar fi prietenele mele, eu le-aş atrage atenţia! E drept că mai comunicăm şi online dar cînd ne vedem prefer să vorbim, nu să butonăm.
RăspundețiȘtergere@ Lillee: Mie mi s-a părut stranie ieşirea aia "în familie", păreau alienaţi cu totul.
Le-am facut-o de curand, eram toate la masa, ele butonau si le-am trimis un sms "Eu plec ca numai pierd vremea cu voi". S-au simtit si de-atunci au mai butonat dar mai rar.
RăspundețiȘtergere