Trebuie să recunosc, n-am ajuns pînă acum la nici unul dintre concertele/spectacolele/filmele găzduite de Music Pub. Ieri m-am mobilizat și am mers să văd trupele din prima seară a Synergy Tour 2011, primisem de la Sebastian invitație pe fațăcarte. Suna promițător, bossa nova și samba (de fapt nu a fost samba, dar eu mă pregătisem pentru asta) cu Luiza Zan și Rick Condit quartet și rock/blues/reggae funk cu DENA, o formație din California. Nu auzisem de niciunii, nici nu am căutat pe net dar, pentru că avusem surprize plăcute cu trupe necunoscute (a se vedea TipTil și Replace) m-am dus tare încrezătoare.
Localul era plin, mi-am găsit pe trepte un loc să-mi pun posteriorul, începe Luiza Zan să cînte, suna tare bine... cînta în Português ca la ei acasă, (ca o paranteză de bîrfă și răutate feminină gratuită, solista era îmbrăcată și coafată cel puțin bizar, de genul copilul străzii meeting the night lady, mi-a plăcut în schimb tare mult tanti de la contrabas, Alexandra Potinga) o piesă, două, trei și hop... solista simte nevoia de lecții de bună purtare! Adică începe să ironizeze publicul care o aplauda întrebînd: de ce aplaudă, a înțeles cineva ceva din armoniile scoase de ei la volumul conversațiilor de la mese, că ea mai tare de atît nu vrea să cînte, bla bla... Minunea asta s-a repetat aproape după fiecare piesă de te apuca lehamitea! Ea cînta în continuare drăguț, i-am acordat credit pentru asta și am ignorat provocările constante. Ca să nu mai vorbim că mi s-a părut de super cacao felul în care, aproape de finalul recitalului și-a ironizat indirect și colegii de turneu, atunci cînd a spus publicului că urmează o trupă așa... mai dansantă, mai populară, mai americană... mda... ceva de genul, ca pentru voi, fraierilor! Poate ar trebui să îi explice cineva că respectul oricui, inclusiv al publicului nu se pretinde, se cîștigă și că, atunci cînd alegi să cînți într-un pub nu ești într-o sală de concerte, trebuie să îți asumi faptul că acolo lumea stă la mese, mai comandă, mai povestește, unii s-au nimerit acolo pentru că le place localul iar tu ești doar fundalul sonor.
Cea de-a doua trupă, DENA, botezată așa după numele solistului, a abordat un amestec de stiluri, le-am enumerat mai sus, am avut privilegiul să primesc după concert și un CD cu muzica lor, împărțite aleatoriu oamenilor din public, așa că voi putea să îi mai ascult, mi-au plăcut tare mult, au cîntat în forță, cu niște recitaluri de chitară și baterie nemaipomenite, la un moment dat, ignoram durerea din mîna mea amorțită pentru a putea ține ritmul pe masă. Foarte fain! Vă atașez și un clip cu ei, au cîntat piesa asta și aseară:
În seara asta, Synergy Tour continuă în Music Pub cu ESTATE (synth pop/dance/electro) și SWITZERLIND (bossa nova/dutch pop/jungel multi-instrumentalism). Concertele încep la orele 21.30, intrarea este liberă.
Că tot îmi spunea Silvie că nu mai scriu ce perle scot copiii mei, azi, una proaspătă! După temele la engleză și germană îl chestionam pe Arin ce ore are mîine, ce avea de făcut, ce mai are, etc. Ajungem la subiectul Biologie și cică mîine fac Educație pentru sănătate și le-a dat astăzi de scris o temă... cu ”ce fac igienic în fiecare anotimp”. Mie îmi dădea cu rest așa că am insistat că eu nu înțeleg cum vine asta și îmi arată ce a scris: ”Igiena în funcție de anotimp: Primăvara Mă îmbrac cu bluză și pantaloni lungi. Mă spăl de 2 ori pe zi. Nu merg în maieu. Vara Mă îmbrac cu tricou și pantaloni scurți. Mănînc ce este rece. Dorm mai mult. Toamna Mă îmbrac cu haine groase. Mă spăl de 3 ori pe zi. Dorm mai puțin. Iarna Mă îmbrac foarte gros. Mă spăl cu apă fierbinte. Nu mă obosesc să mă mai trezesc (hibernez).” Cică profesoara a văzut chestia asta și nu a zis nimic. Cred că s-a abținut eroic. Pe mine m-a pufnit rîsul. Nu cred că am avut o ...
O parte dintre voi ştiu deja de curiozităţile mele ornitologice... în jungla de la mine din grădină îşi găsesc cămin permanent sau scurtă escală, tot soiul de specii: am turturele, piţigoi, vrăbii şi coţofene tot timpul anului şi, ocazional grauri, mierle, ciocănitori iar duminică am văzut prima dată o gaiţă! La zburătoarele cu regim permanent mai era una pe care nu puteam să o identific de ani de zile... cafenie, cu coada portocalie, vizibilă mai ales în zbor ( foto ), mică de talia unui piţigoi dar mai zveltă, cu nişte triluri frumoase iar în perioada împerecherii, masculul făcea nişte demonstraţii complicate, ajungînd să dea din aripi atît de repede încît stătea aproape pe loc, ca un colibri. Inutil să vă spun că nimeni nu ştia cum se numeşte, probabil şi descrierea mea... "păsărică cafenie cu coadă portocalie", nu era foarte inspirată, iar motoarele de căutare dădeau rezultate dintre cele mai fanteziste. Astăzi, a venit pe pervazul geamului meu de la birou, mi-a...
Așa cum îmi stă în fire, de multe ori trec un titlu și apoi încep să o iau prin bălării, pe la 1900 toamna, așa. Încep prin a vă spune că, dacă aveți nevoie de un guru specializat în procrastinare, l-ați găsit, în forma feminină, toată a voastră. De scris pe blog, pauză aproape totală, postarea asta ce ridică la 3 media anuală. Ca să vă faceți o idee, anul trecut am postat O DATĂ! Acum doi ani, de trei ori. Am procrastinat cu grație și când a venit vorba despre subiectul postării. După cum v-ați făcut poate o idee, m-am înscris anul acesta la Maratonul de fotografie organizat de asociația ARTOGRAFICA. Dacă nu mă înșel, este la a doua ediție. La asta, mi-a dat și mie prin cap să particip, nu mai știu dacă am aflat despre prima. M-au apucat anul acesta nostalgiile după primul la care am participat, acum 14 ani, Sud Est 24 - 7 Maraton fotografic . Cum a fost atunci, am scris aici și aici . Dacă aveți răbdare, intrați să vedeți, mi se pare că sunt destul de amuzantă. Dacă nu aveți răbdare...
Comentarii
Trimiteți un comentariu