Florile ei preferate sunt lalelele. Motiv pentru care m-am uitat strâmb la trandafirii primiți la un moment dat de la bărbatul din viața ei. De ziua ei, în aprilie, lalele, evident, pe piață. Cum să nu ții cont de asta? Acum a fost la mine două zile, de multă vreme n-am mai fost împreună așa, ca în vremurile bune. Sâmbătă am avut jumătate de zi când a avut alt program, am fost la cumpărături cu Radu, când am văzut lalele la cineva pe bandă la Lidl, am plecat rapid să îi iau un buchet. Ei bine, dacă tot am judecat un bărbat că nu i-a luat florile preferate, ce credeți că am făcut eu cu ele? Le-am uitat în mașină, în spate, am realizat că sunt acolo doar luni, ajunsă la serviciu... ea plecase deja. I-am făcut poză cu florile, i-am spus ”Honey, ți-am cumpărat lalele, astea sunt!” Nu mă așteptam ca după două zile în mașină, cu temperaturile ”blânde” de afară să mai reziste. Se pare că m-am înșelat, le-am adus în casă, sunt încă vii și frumoase, i-am trimis o nouă poză, cu florile e...
Asa este. Trebuie sa pastram mereu o farama din copilarie in noi. Eu cred ca am pastrat-o pe toata :D
RăspundețiȘtergereAșa e bine, Lillee, că sînt prea mulți adulți încuiați în jur! :))
RăspundețiȘtergereAn Nou Fericit, restul e cancan!
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Un An Nou Fericit și ție și celor dragi!
RăspundețiȘtergereSi mie imi plac desenele animate.
RăspundețiȘtergereMă bucur, Dyanna! Mie mi se mai întîmplă să lăcrimez la ele... uuufff, ştiu că aşa ceva nu se recunoaşte... :)
RăspundețiȘtergere