Povești de week-end...

Probabil că unii vă întrebați cînd îmi va trece mania colajelor... răspunsul este că nu în curînd... :)) Asta pentru că îmi place să las și imaginile să vorbească, mi-e și foarte greu să selectez din zecile de fotografii pe care le fac! De multe ori, ceea ce văd mi se pare prea frumos ca să nu-l arăt și altora.
Cu ce mă laud astăzi? Unu: cu ieșirea cu bicicletele pe o parte din traseul Geiger de maraton, de acum două sîmbete, am intrat în pădurea Dumbrava, de la Han, am continuat pe coclauri, pe dealuri, pînă undeva de unde vedeam Prislopul și Rășinariul, de acolo am coborît în Cisnădioara, prilej numai bun ca eu să dau cu fundul de pămînt... A fost tare fain, am mîncat fructe de prin pomii de pe traseu, George m-a păcălit să mănînc și nușce nebunele... am supraviețuit, deci zicala cu: ai văzut Drac mort?! se aplică! Una peste alta, merită repetat traseul, cu condiția ca eu să cobor pe lîngă bicicletă, era mult prea abrupt pentru ce pot eu! A, și încă o condiție: asigurați-vă că are cine să vă facă masaj după, eu am fost luni la Reflexo-Vital să mă repare... :))
Sîmbăta asta am fost pentru prima data la Transilvanian Brunch, o super idee, ajunsă la a 11-a ediție, un fel de picnic desfășurat de data asta în livada familiei Opriș, din Boarta. Mîncare să te lingi pe degete, totul proaspăt și natural, cu sarmale, curcan la cuptor, vinete, zacuscă, o salată orientală buuună, plăcinte cu varză făcute de ”bunica”, aperitive de tot felul, plăcinte, suc de mere proaspăt... La astea se adaugă o mulțime de oameni faini, cunoscuți și necunoscuți, alături de care am petrecut o zi minunată și eu și copiii. Am făcut și un mic tur al satului, să ne bucurăm de frumusețea locurilor, de bisericuțele vechi, cea reformată și cea săsească, de liniștea și mirosul toamnei, al merelor și strugurilor...
Ceva din ziua de duminică tot am povestit pe aici: caiac pe Cibin și Olt! Băieții s-au dat pe Cibin de undeva de la ieșirea din Tălmaciu, au ieșit în Olt și s-au oprit la Boița, unde îi așteptam noi (v-am zis deja de minunea-minunată, eu conducînd cu volanul pe dreapta :)) De aici, am plecat pe Olt eu și Cipi, pînă la Turnul Spart. O tură foarte faină, e nemaipomenit să vezi Oltul de la nivelul apei, cîte un stîrc rătăcit, apa oglindă, nu se compară cu experiența de pe șosea... Ca să nu vă mai spun de adrenalina de pe bucățile rapide, cu valuri mari, unde am făcut cuminte ce m-a învățat Cipi, adică am mers codiță pe unde mergea el și am dat din padelă cu putere să ies din vîrtejuri sau din apele învolburate... după capul meu ar fi putut fi mai multe porțiuni din astea!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Țara asta nu mă/ne vrea!

Anotimpurile și igiena

Am făcut săpun!