Parisul meu...

Pentru că am pregătit colajul ăsta în alt scop și nu mi-a reușit ce mi-am propus dar îmi place foarte mult și mi-ar părea rău să îl țin doar pentru mine, am zis să vi-l arăt. Sînt culorile Parisului, așa cum le-am văzut eu în vara asta. M-a surprins, de data trecută cînd am fost mi-l aduceam aminte cenușiu și fără je ne sais quoi-ul pe care l-am descoperit acum...

Comentarii

  1. N-as fi spus ca Parisul e chiar cenusiu. mai degraba sobru dar depinde si de cartierele pe care le bati cu piciorul :) Colajul are intr-adevar acel "je ne sais quoi" :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am fost acum a doua oară, prima dată fiind în urmă cu 13 ani, iarnă, zile mohorîte şi probabil compania nepotrivită. Acum cred că l-am putut aprecia cum trebuie.
    P.S. Chiar la tine mă gîndeam acum pentru că am citit un interviu cu Mateescu, din "Monitorul de Sibiu" şi mi-a amintit de postarea ta (supărată pe jurnalista de la SS). Uite link, deşi se poate să-l fi citit deja... http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/_caderea_este_o_noua_rampa_de_lansare_71192.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Mateescu e caz special =)))) iar pupatul in fund e sport national cu toate ca ... Radu Micu e jurnalist???? ca asta e cea mai buna gluma =))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Eh, după ce a preluat din nou "Monitorul" l-au apucat tot felul de campanii mediatice... cum a fost şi cea cu Grădinaru, care acum e trasă pe dreapta, nu comentez oare de ce! Şi eu am rămas surprinsă cînd am văzut că semnează în ziar.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

România pumnului în gură

Anotimpurile și igiena

Țara asta nu mă/ne vrea!