Computerland

Săptămîna trecută am făcut un sondaj, inspirat de un articol citit în presa centrală, potrivit căruia 89% din tinerii cu vîrsta între 19 și 29 de ani din Germania ar renunța la partenerul de viață pentru computer sau mașină, iar 97% nu concep viața fără telefon mobil. Întrebarea era dacă ați renunța la partenerul de viață pentru computer? Au răspuns 25 de persoane, marea majoritate, 20 (80%), au dat un răspuns negativ, mă bucură faptul că la noi nu e lumea atît de înnebunită după lumile virtuale, nu am primit nici un răspuns afirmativ, un singur nu știu (4%) iar 4 (16%) ar folosi poate computerul ca pretext pentru a scăpa dintr-o relație. Zic eu că stăm bine... deși ieri, cînd l-am luat pe fiu-meu de la școală, pe trotuarul din față, unul din doi copii sub 10 ani vorbea de zor la mobil. Lucru cu care nu sînt de acord. De ce le iau telefoane mobile copiilor la vîrsta asta nu pot să pricep... pentru că are colegul, pentru că dă bine să zici că are progenitura ta mobil, habar n-am! Oricum, nu mi se pare în regulă. Și nu sînt de acord nici cu o parte din temele care se dau acum (din fericire încă nu a fost cazul la Radu) și care se pot rezolva doar cu ajutorul computerului și al căutării pe net.
P.S. Editare ulterioară: cred că trebuie să avem mare grijă și cu televizorul în viața copiilor noștri. Un caz dramatic mi-a fost povestit de o prietenă, psiholog în București. Era vorba despre un băiețel, în jur de 5 ani, părinții cu carieră, mult timp plecați, atunci cînd ajungeau acasă nu mai aveau timp/chef/energie pentru copilul lor. Îl lăsau ore în șir închis în cameră, în fața televizorului, la desene animate. Copilul a ajuns la psiholog pentru că nu știa să vorbească decît în replici din filmele de desene animate. Pur și simplu, alte asocieri nu știa să facă. E foarte, foarte trist, nu vorbim de copii abandonați aici, din blamatele centre pentru copii orfani sau din sate pierdute, cu părinți plecați la cîmp, vorbim de capcanele orașului și ale carierei.

Comentarii

  1. Eu înţeleg de ce le iau telefoane mobile copiilor şi chiar mi se pare util. Şi nepoţeii mei au telefoane mobile (10, respectiv 14 ani). Poţi să-i găseşti oriunde, la orice oră, ei te pot suna dacă au nevoie de tine, nu văd nicio problemă cu asta.

    În schimb, să-ţi laşi copilul 10 ore pe zi la calculator mi se pare total iresponsabil. Ştiu că-i comod pentru un părinte, 10 ore a scăpat de ăla micu, pentru că e super concentrat pe cine şi cum să împuşte - deocamdată virtual - dar psihicul lui va avea enorm de suferit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta ar putea fi o problema: http://www.infogiurgiu.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=411:copiii-si-telefoanele-mobile-sntatea-din-generaiilor-urmtoare-este-in-pericol-&catid=3:newsflash&Itemid=82
    Sau asta: http://www.erd.ro/rd-junior/copiii-care-au-telefoane-mobile-prezinta-un-risc-de-43-la-suta-mai-mare-de-a-fi-loviti-de-o-masina/article121419.html
    Sau multe alte studii care contraindica folosirea telefoanelor mobile de catre copii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Adela, înainte să îți răspund eu, văd că a venit cu un punct de vedere foarte întemeiat un anonim, căruia îi mulțumesc pentru link-urile adăugate aici, sînt perfecte pentru susținerea teoriei mele. Înțeleg ca părinte că vrei să știi unde se află copilul tău, am doi copii și știu cum este dar:
    1. la vîrste atît de fragede eu nu îi las singuri decît atunci cînd sînt cu educatoarea/învățătoarea, știu unde sînt și nu am de ce să îi sun să aflu altceva;
    2. în viitorul apropiat am de gînd să păstrez lucrurile în același sistem, aș înțelege să îi dau un telefon mobil pe munte, într-o tabără îndepărtată, unde asta i-ar putea salva viața;
    3. perfect de acord cu influența negativă asupra sănătății copilului (s-a vorbit foarte mult și despre influența asupra noastră, dar noi ignorăm lucrul ăsta) și cu riscurile crescute de accidente din cauza neatenției. La fel în cazul computerului, am mai spus aici că ai mei copii au acces maxim 30 minute/zi împreună în fața computerului, asta înseamnă maxim 15 minute/bucată copil. Și avem foarte multe jocuri educative, cu operații matematice, vocabular, memorie, etc. Recomand asta tuturor părinților. Cred că voi adăuga în cele de mai sus ceva referitor la televizor și copii.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Țara asta nu mă/ne vrea!

Am făcut săpun!

Dilema serii