Mici, mici dar mulți...


Azi mă voi lăuda cu unul dintre mulții mei pitici de pe creier care, dacă ar fi să dau crezare unui prieten, ar trebui să fie toți albaștrii... Piticul din seara asta are în grijă una dintre multiplele mele colecții și anume cea de mici elefănței din diferite materiale, de prin locuri pe unde am bîntuit eu sau alții. Primul elefănțel a aterizat pe raftul meu în timpul facultății, dintr-o galerie de antichități unde lucra cel mai bun prieten al meu... e din bronz și are regulamentar trompa ridicată în sus (asta cică e de bine, poartă noroc). A urmat un elefănțel din abanos și os, se vede în poză, l-am cumpărat din Tunisia, din magazinul turcoaz... cu tot soiul de minunății, al unui indian... după cum am să înțeleg mai tîrziu, elefanții indieni au altă postură... stau cuminți, cu trompa în jos... ce pot să fac, mai puțin noroc... După micul tunisian e rîndul unui cuplu de elefănței, care fac alea-alea, kinky veți spune, dar mie mi-au plăcut, sînt dintr-o rășină, i-am cumpărat din defunctul magazin Univers All. Au urmat: elefănțel din lavă de Pompei, adus de mama, evident din orașul respectiv... elefănțel din lemn, adus de mine din Grecia, din piatră... cu un alt elefănțel în burtică, cioplit cumva prin niște găuri, cumpărat din Perugia, din onix din Turcia (îl vedeți cum vă arată fundulețul în poză), din os de iac din Nepal, din lemn de tek din India (și el cu trompa în jos și cu un fizic asemănător tunisianului, se vede în fundal), ultimii trei de prin călătoriile mamei mele de anul trecut (de unde se vede că am o mamă foarte umblată, și acum în martie pleacă iar... Israel - Iordania - Egipt, dar asta-i o altă poveste...). Și ultimul dar nu cel din urmă... un frumușel elefănțel din argint, singurul care are și funcțiuni practice pentru că este port-scobitori, îl vedeți și pe el în poză (cu tot cu alice drogoreanu care îl spiona cu obiectivul), cumpărat de subsemnata anul ăsta dintr-un mic magazin de pe Ponte Rialto. Colecția rămîne deschisă... să vedem ce elefanți fac evreii... dacă fac?!

Comentarii

  1. Gresit! toti piticii sunt ROSII!! uriasii sunt aia albastri...oare cand o sa priceapa asta odata? hihi
    Si vad ca te-a convins si pe tine, fir-ar :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Roşul e o culoare mai pasională, chiar războinică, daca vrei... merge pentru uriaşi... piticii sînt mici, melancolici... hai să îi facem albaştrii!... pentru midnight blues...
    Are sens ce spun?

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu iti propun o solutie de compromis: le atribuim bietilor pitici ambele culori...ca, din cate stiu eu, piticii pot fi si razboinici...stii expresia aia...(rosii si) mici, da’ ai dracului? :)) la fel cum si pe uriasi ii mai loveste uneori melancolia :D. eh, ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  4. De acord... din cînd în cînd voi mai avea şi pitici roşii... războinici... poate cînd polemizez cu anumite personaje "tatucul natiunii"...

    RăspundețiȘtergere
  5. Concluzia: nu TOTI piticii sunt albastri! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. http://agonia.ro/index.php/poetry/1758799/clandestin

    RăspundețiȘtergere
  7. http://www.costumedeserbare.ro/wp-content/uploads/2008/11/pitic-rosu-cu-verde.jpg
    florile mele sunt udate de pitici verzi - linishte!!! ... auzitzi ? ... vin piticii sami ude florile

    RăspundețiȘtergere
  8. eu stiu ca pitici sunt verzi cu ...... rosie

    PS: ai grija anonimule sa nu ti le usuce

    RăspundețiȘtergere
  9. Dilemă : voi vorbiţi de culoarea hăinuţelor piticilor sau de culoarea lor :)?

    RăspundețiȘtergere
  10. piticii sunt in functie de cat de grav este afectata starea mintala a subiectului :D

    RăspundețiȘtergere
  11. apropo de elefanti, am o colectie de elefantei albastri; 13 la numar.
    N-am spus nimanui, ca nu care-cumva sa creada ca-s ticnit...

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim 1... mulțumesc de link, de la dl. în cauză am moștenit preconcepția cu piticii de culoare albastră.
    Anonim 2... mă bucur că ai rezolvat în mod organizat problema udării florilor.
    Anonim 3... fără comentarii,fiecare cu fanteziile lui...
    Anonim 4... eu vorbesc de culoarea piticilor, nu a hainelor, dar se pare că oamenii au mai înțeles și altceva.
    Anca G... greu și cu starea mentală... nu știi niciodată cît e de grav!
    Gigel... voi încerca să înființez un colț al confesiunilor... să poată tot omul să se exprime liber! Fă-le o poză elefănțeilor să îi vedem și noi!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Țara asta nu mă/ne vrea!

Am făcut săpun!