Ce mai fac ariucii mei?

Entry for February 14, 2009

Uite, cu întrebarea asta m-am trezit eu de dimineață... oare ce-or mai face ariucii respectivi? Nu le-or fi înghețat boticurile? Sînt ani de zile de cînd am arici în grădină, și-au găsit adăpost în grămada de compost, din cînd în cînd îi mai văd, cel mai mult m-am bucurat acum vreo trei ani de zile, cînd ieșise mama arici cu patru pui arici, și erau drăguți și cu țepișori, și ăia micii erau curioși și n-a avut încotro mama lor și a stat și ea cu ei... Noroc că avea Raluca aparat de fotografiat!
Cu aricii ăștia e poveste lungă... la un moment dat aveam un Schnautzer uriaș, Cora, draga de ea, îi trimit un pupic acolo unde este, avea mare boală pe arici, cred că era ceva ereditar, pentru că și tatăl ei avea aceiași pitici... Și ne trezim noi într-o noapte cu gălăgie mare, Cora prinsese un arici, a ieșit mama, a reușit să îi scoată ariciul din bot, l-a băgat sub un lighean și ea s-a suit pe lighean, că nu era chip altfel să scape de Coruța... Și a doua zi, am mers cu săracul aricel la veterinar, că era capsat, cu toți țepii lui... și l-am doftoricit vreo săptămînă cu antibiotice puse cu seringa prin rănile lui, era un drăguț, nu își ridica țepii la mine, cred ca se prinsese el că nu vreau să îi fac rău, îl și mîngîiam, pînă la urmă s-a făcut bine, i-am dat drumul înapoi în grădină... i-am zis să aibă grijă pe unde bîntuie... că iar dă de Cora... Acum sper eu să îmi regăsesc ariucii bine, sănătoși la primăvară, nu știu dacă își vor păstra aceeași locuință, că s-au cam stresat ei astă vară, de cînd știau și copiii mei unde stau... că se trezeau mereu cu vizite neanunțate... să le strice siesta...