Zilele filmului francez

Au fost acum mai bine de o săptămână, am vizionat trei comedii, vă recomand însă și un al patrulea film, văzut mai demult. Am ales doar comedii pentru că mi-am însușit filozofia de viață foarte înțeleaptă a Carmencitei, care spune că avem destul de multă dramă în viețile noastre pentru a o mai căuta și în filme.

La primul, m-a atras traducerea în limba română, suna așa: ”Puțin, mult, orbește”, semăna cu ”Eat, Pray, Love”, acela nu mi-a plăcut, l-am găsit destul de tâmpițel, în ciuda faptului că îi avea pe Julia Roberts și pe Javier Bardem în distribuție și de ei îmi place. Vă recomand comedia franceză, cu protagoniști ce se îndrăgostesc vorbind unul cu celălalt printr-un perete. Asta după ce nenea Clovis (în film ”Acela”) încearcă să o sperie pe tanti Aceea să plece din spațiul proaspăt închiriat cu ceva voci misterioase și un tablou care se mișcă, plus o grămadă de șicane zgomotoase reciproce, vedeți voi!

Și Ziua J mi-a plăcut, un film ușor (nu atât de ușor ca cele americane) cu tot felul de încurcături iscate de faptul că tanti care avusese o aventură de o noapte cu nenea actor principal, ajunge dintr-o neînțelegere să îi organizeze nunta. 

În Jocul vedeți ce se poate întâmpla dacă la o reunire informală a 7 prieteni de familie sunt lăsate pe masă toate telefoanele mobile iar posesorii sunt obligați să preia/răspundă public la toate apelurile, mesajele de pe telefon și rețele sociale. Cu toate secretele pe masă, niciunul dintre cei prezenți nu este ceea ce pretinde.

Pe Doria Tillier o mai văzusem într-un alt film, nu chiar comedie, Domnul și doamna Adelman, în care interpretează rolul văduvei unui scriitor de succes, aparent evreu, aparent scriitor, nu vă spun mai multe dar vă recomand să îl vedeți.