Lecțiile de vineri date miercuri: metoda Konmari

Am citit prima dată despre Marie Kondo sau metoda Konmari acum vreo trei ani, unul dintre blogurile de design și amenajări pe care le urmăresc a publicat un articol cu link-uri la tutoriale cu modul indicat de către autoarea japoneză pentru împachetarea diverselor articole de îmbrăcăminte. Mi s-a părut interesant, am experimentat acasă împachetatul în felul respectiv și atît, n-am depășit acest stadiu.
Anul trecut am început un proces de schimbare personală în sensul de a-mi ordona spațiul înconjurător și a învăța să renunț la (cît) mai multe obiecte. Cred că motivația inițială a fost Maia, începea să cucerească noi spații iar eu trebuia să elimin din ele toate posibilele pericole pentru ea sau posibilele lucruri bune de stricat, adică pericole pentru mine.
Au fost și articolele despre minimalism postate de Sorana pe blogul ei. La un moment dat, prin iunie, povesteam la telefon cu nașa Maiei, îmi spunea cum ea, soțul și copiii ei și-au asumat una dintre provocările enunțate de Sorana pe blog, nu citisem despre ea dar, mi s-a părut numai bună de urmat. Pe scurt: trebuia să arunci în fiecare zi a lunii numărul de obiecte corespondent zilei în care te aflai, unul în prima zi, două într-a doua,... treizeci în cea de-a treizecea zi a lunii. Mi s-a părut o chestie super utilă, potențialul în gospodăria proprie, nelimitat, așa că am început cu drag să arunc. I-am mobilizat și pe copii în provocarea asta. Noi am început-o în ziua a șaptea a lunii, cu șapte obiecte, eu am recuperat și celelalte șase zile atunci, ei nu. Calculînd cu formula lui Gauss, eu ar fi trebuit să arunc 465 de obiecte în luna aia, ei cîte 444, un total impresionant de 1353 de obiecte care trebuiau să dispară. Am aruncat de toate, de la mărunțișuri gen creioane și gume de șters, la haine, încălțăminte, electrocasnice nefolosite. A nu se înțelege că le-am aruncat pur și simplu în container, unde a fost posibil am făcut reciclare selectivă, plastic, hîrtie, metal separat, haine și încălțăminte donate la vecini sau la containerele speciale, electrocasnicele la punctul de reciclare de la Carrefour, etc. Încă mai am niște obiecte de dat. Eu am ajuns la ziua 29, pur și simplu nu m-am încadrat să caut și să arunc obiectele pentru ziua 30 în intervalul alocat, atunci cînd nu aveam timp și săream anumite zile, le recuperam, copiii au cedat mai devreme ca mine (Radu, la ziua 27 sau 28, pe Arin l-am lăsat să recupereze după examenul de capacitate și a finalizat provocarea, mai puțin cele șase zile inițiale). Oricum, eu aruncasem 435 de obiecte, cu tot cu ei am depășit o mie. Le-am făcut și poze, pe zile, în colajul de mai jos găsiți o parte dintre ele și vreo două poze cu obiecte amestecate în lădițe, nu le-am aruncat/dat/reciclat pînă la final.
Ce am cîștigat din chestia asta? Așa cum spunea și Sorana, ceva a făcut declic mental și mi-a fost mult mai ușor să arunc lucruri. Să ne înțelegem, sînt genul care adună sau nu aruncă lucrurile adunate de către alții (foștii proprietari, părinți, bunici) decît foarte greu și cu un suflet sîngerînd. Dacă de unele obiecte mă simt legată afectiv, de restul (marea majoritate) îmi este greu să mă despart pentru că, fire creativă și reciclativă cum mă aflu, sînt convinsă că le-aș putea găsi o nouă utilitate, diferită de scopul inițial, că ar putea face parte din proiectele mele viitoare. Inutil să vă spun că am material didactic pentru cîteva vieți de acum înainte.
La sfîrșitul anului trecut am terminat de citit și cartea Magia ordinii a lui Marie Kondo, inițial m-am speriat pentru că vorbea despre un proces rapid de sortat și aruncat toate lucrurile care nu îți produc bucurie, mă și vedeam intrată într-un maraton epuizant de cîteva zile, mi-a mai venit inima la loc cînd am citit că recomandă aproximativ o jumătate de an pentru asta. Sînt mîndră că în vacanța de Crăciun am scăpat de Ford-ul din curte (a ajuns la fier vechi), am mai dus la centrul de colectare un portbagaj de deșeuri metalice, doi saci de hîrtie și carton și o cutie de cărți, un sac de haine și încălțăminte la unele din containerele specializate, un portbagaj de deșeuri periculoase (medicamente expirate, chimicale dar mai ales cutii de lavabilă uscată, păstrate în ideea unor eventuale retușuri ulterioare de vreo șapte-opt ani) în punctul de colectare Soma pentru ultima campanie de genul a anului.
Nu îmi voi lua angajamente, nu voi face promisiuni de început de an dar... pot să vă spun că îmi voi continua drumul, cu siguranță am doar de cîștigat din asta. Vă recomand și cartea și metoda autoarei japoneze, indiferent cît de bine organizați/ordonați sînteți.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

2%

Roșii de la S.E.R.A.