Reciclare vegetală


Vă mai aduceți aminte de Popa Tanda? Știu că pe mine m-a impresionat în copilărie spiritul întreprinzător al personajului principal. Chiar dacă nu am ținut minte restul acțiunii nuvelei, întotdeauna îmi voi aminti de cum și-a reparat el casa și gospodăria cu cele oferite de natura din jur (răchită, trestie, pari, spini și altele). Îmi place și în Muzeul Satului cînd văd gardurile împletite din nuiele sau din crengi mai groase.
Anul trecut am îngrădit lalelele. Împrejmuirea era anti-Tasha, le călca fără nici o problemă plus că începuse să le "pască" florile. Am folosit crengi tăiate din pomii din curte și liane de glicină.


Anul ăsta m-am văzut nevoită să recidivez. De data aceasta va fi nevoie de mai multe împrejmuiri, anti-Maia, nici ea nu face diferența între florile mele și iarba bună de călcat. Deși mai am de lucru, sînt încîntată de cum arată și de faptul că am găsit o utilizare bună resturilor vegetale. Lianele de glicină le foloseam oricum și pentru proiecte decorative, cum au fost coronițele de Crăciun.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anotimpurile și igiena

Țara asta nu mă/ne vrea!

Am făcut săpun!