Nostalgii cu becuri

Nu știu dacă a fost evident pentru toată lumea, dacă n-a fost, o spun acum, îmi plac chestiile vintage! Mult! Dacă nu le transform/recondiționez singură, din cînd în cînd achiziționez un obiect care, deși e nou, e făcut să semene a ceva în stilul respectiv.
Așa a fost cu becul de mai jos, aka Bec Workshop. Mi s-a părut că arată minunat, pe site scria că are 60W, părea suficient pentru bucătăria mea. Azi a venit coletul și, mîndră nevoie mare am coborît să îl înfiletez la locul cu pricina. Ocazie cu care am frecat conștiincioasă abajurul de metal pînă a arătat ca nou, că de, nu dădea bine cu becul!
Mă dau fericită și cu durere în brațe jos de pe scaun, aprind lumina și mi se duce toată fericirea! Frumosul meu bec dă o lumină chioară, dar chioară rău! Nici poveste să îl pot lăsa acolo. Mă întreb cum ar fi fost să îl pun în atelier, dacă tot se numește așa, ce mișto mi-aș fi dat cu ciocanul peste degete la lumina lui... În colajul de mai jos am încercat să surprind cum luminează becul respectiv (stînga) și cum luminează un bec normal de 60W. Îmi pare rău că nu e mai evidentă diferența. De unde deduc că Wații vintage sînt cu totul altfel decît Wații moderni! Cu regret vă spun că, cel puțin în materie de surse de lumină, o voi lăsa mai moale cu estetica și cu paseismul!


Comentarii

  1. Oare nu-i bec din ala eco care lumineaza la inceput chior si dupa aceea din ce in ce mai tare?

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne feri să fie din ăla! Nu, e bec cu filament.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena