Caut pisică de luptă

Din păcate videoclipul nu mai este disponibil fără ca proprietarul lui să permită accesul aşa că va trebui să vedeţi aici la ce mă refer. Pe scurt: un puşti de patru ani călare pe o tricicletă, pedala liniştit pe trotuarul din faţa casei, în Bakersfield, California. Una bucată cîine (informaţia nouă este că ar fi vorba despre cîinele vecinilor) ocoleşte o maşină şi se înfige direct cu colţii în gamba puştiului, tîrîndu-l aproape doi metri. Moment în care... tarararatata... pisica familiei, Tara, sare pe cîine şi îl goneşte de acolo. Dacă citiţi şi actualizarea, cîinele a fost ridicat şi urmează să fie eutanasiat. Nu am auzit încă de vreo organizaţie de binefacere canină ai cărei membri să se lege de gratiile cuştii cerînd graţierea şi vociferînd că sigur cîinele a fost provocat şi de ce era copilul pe tricicletă şi de ce nu avea de mînă un adult (care adult a apărut în cadru în secunda 5 după pisică), etc.

Vreau şi eu pisică dintr-asta... să o port cu mine să mă apere de cîini! Scurtă pauză să îmi iau ceva de protecţie împotriva ouălor şi altor chestii aruncate în direcţia mea de către prietenii animalelor. Pe lîngă povestea mea mai veche, acum o săptămînă eram pieton în oraş, pe Lemnelor. Puteţi să mă contraziceţi că nu e oraş, că sînt şi parcele de teren viran acolo, tot oraş este! Şi mă îndreptam spre Lidl Turnişor, unde trebuia să mă întîlnesc în staţie cu Radu şi cu mama. Cuminte, pe stradă. În faţa mea, la cincizeci de metri, pe trotuar, un nene mergea, la fel de cuminte. Din dreapta lui, din curtea unui depozit sau de pe terenurile virane, că n-am ajuns pînă acolo să văd exact, sar doi cîini, mari, lătrînd, unul dintre ei se duce pînă lîngă picioarele lui nenea. Şi el era un pui de erou că a înaintat şi a ieşit din raza de acţiune a cîinilor. Eu nu m-am simţit atît de Brave Heart aşa că am făcut stînga împrejur, am sunat-o pe mama şi i-am spus că ne întîlnim la şcoala copiilor, că mi-e frică să trec de nişte cîini. Şcoala copiilor fiind Colegiul Goga, adică la ceva kilometri distanţă de unde eram eu.

Puteţi să rîdeţi de teama mea iraţională. Eu n-am să rîd de murofobi sau arahnofobi, deşi, şoarece care să te atace încă n-am văzut, în schimb am văzut destule persoane aproape căţărate pe gard de frica unuia.

Argumentele cu: "nu trebuie să îţi fie frică, cîinele simte asta şi te atacă!", nu mă conving. Nu văd de ce ar trebui să am expertiză în psihologia canină şi nervi tari ca să merg pe jos prin oraş. Aşa că, repet: vreau PISICĂ DE LUPTĂ! Sau o reţetă minune să fac oamenii din jur să înţeleagă faptul că nu e în regulă să laşi să zburde libere nişte patrupede cu comportament imprevizibil.

(sursa foto)