Prin fără gard

De cîteva zile am o fascinație stranie în a mă uita în curtea altora. Știu, n-ar trebui să recunosc asta, că nu e frumos, dar nu mă pot abține! Astăzi l-am avut în sfîrșit și pe Pixie cu mine, așa că acum vă puteți uita și voi. 
Cum de a dispărut aproape tot gardul oamenilor ăstora de pe Bieltz mi-e neclar. Cert este că habar n-aveam ce grădiniță drăguță se ascunde în spatele lui. Acum că a apărut brusc mi se pare la fel de suprarealist ca o secțiune într-un mușuroi de furnici (știți voi alea crescute în laborator, în acvarii de sticlă).

Comentarii

  1. O fi ca in balada: construiesc azi si peste noapte se darama. Cand va fi intreg, urmareste-i pe locatari, daca dau la numar. Altfel, intr-adevar dragalasa gradinuta. Dar ramane intrebarea:
    Ce te uiti in cur-
    Ce te uiti in cur-
    Ce te uiti in curtea mea?
    Parca tu n-ai cur-
    Parca tu n-ai cur-
    Parca tu n-ai curtea ta?

    RăspundețiȘtergere
  2. Miju, știam deja asta! Acum sînteți și voi, na! :)
    Monika, nu știu cîți trebuie să dea oamenii ăla la număr, voi încerca să aflu dacă nu e niciunul prins prin ziduri! :) Și în curtea ta mă uit... și îmi place! :-P

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena