O moarte definitivă, vă rog!

De dimineață (așa pe la 10.15, o dimineață mai tîrzie), eu cu Arin și mama respectivă pe marginea patului:
Mama: Ți-am cumpărat o carte. (o pune lîngă pat)
Eu: Ce carte?
Mama: De ce mint copiii...
Eu: Aha, bună treabă!
Arin: De ce nu o carte cu de ce mint adulții? sau de ce mint... (aici nu mai țin minte ce categorie era) sau de ce mint... morții?!
Eu: ???
Arin: Oare dacă ești mort și ajungi în iad... mai mori o dată?
Eu: Cum adică să mai mori o dată?
Arin: Păi așa, că ăia au coasa și cazanele cu flăcări...
Rămîne să meditez la asta, e în ton cu ultimul film de animație văzut, de pe DVD-urile de la Monika, The Corpse Bride (sursa foto), singură, m-am gîndit că nu ar fi chiar potrivit pentru copii. Cu ei am văzut alaltăieri Pisicile aristocrate, ne-a plăcut la nebunie, mie mi-era tare dor să îl revăd, ei l-au văzut în premieră.

Later Edit: se pare că... o dată pe an, iarna, mă apucă asta cu moartea definitivă, e drept că în contexte diferite! Probabil legată și de fobia mea de a fi îngropată de vie, motiv pentru care las scris și tare că vreau să fiu incinerată!!!