Me and My

Ce e interesant la a avea copii care cresc este că nu încetează să te surprindă cu lucruri care habar n-aveai că există acolo. Luni am ieșit cu prieteni buni, copiii mei și copiii lor, eram ca o mică trupă de asalt, șase adulți și șase copii, închipuiți-vă că majoritatea copiilor fugeau prin Piața Mică după BeyBlade-urile lui Arin... Pentru că micii huni dezlănțuiți trebuiau să mai și alimenteze, ne-am îndreptat spre Max, știam că acolo au loc de joacă pentru copii, astfel încît puteam să povestim și noi în liniște. Au și pian, la ora aceea nu cînta nimeni profesionist așa că, atunci cînd am auzit ceva ce părea a fi armonizat (mai încercaseră și alți copii clapele), m-am dus să văd ce se întîmplă, să mă asigur că nu suferă pianul. Inițial, cînd l-am văzut pe Arin acolo, am vrut să îi spun să nu mai cînte, că nu este voie, dar cînd l-am văzut cît este de concentrat și mi-am dat seama că ce improvizează el acolo sună într-un fel... l-am luat pe Pixie și am stat să îl ascult. A se nota că puștiul n-a luat niciodată lecții de pian și că mama lui este extrem de mîndră. Acum meditez la soluții organizate de a-i încuraja talentul.

Comentarii

  1. Dragul de el, dar chiar a cantat frumos! Trebuie sa faci ceva! Nu lasa asa talent sa dispara!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie mi-a plăcut cel mai mult că părea așa concentrat la ce face. Îi voi căuta ori un profesor ori un cerc la clubul elevilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte dragut! Oricum muzica dezvolta anumite laturi ale fiintei noastre asfel incat indiferent de ceea ce o sa faca in viata lectiile de pian nu o sa ii strice.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred și eu, sper să îi placă să zdrăngăne în cadru organizat. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena