Tutungii

Citez: "Tot ce e mic, zboară şi nu e vrabie... e piţigoi!" Ei bine, ieri, nu am folosit definiţia de mai sus pentru a recunoaşte cei patru piţigoi albaştri care ţopăiau la mine în terasă! Stăteam fascinată şi le admiram joaca din bucătărie, cu frica de a face mişcări prea bruşte, să nu îi sperii. Apoi m-am gîndit la ei că săracii, caută de mîncare, îmi închipuiam eu! Le-am pregătit nişte nuci, rupte bucăţele şi am ieşit să le pun în terasă. Cînd colo, ce să vezi???!!! De ce zburau ei sus jos pe acolo, fericiţi nevoie mare? Pentru că goliseră toate mucurile de ţigară din scrumiera lui Honey, erau împrăştiate peste tot, cu asta se distrau, ciuguleau tutun!!! Ce ţi-e şi cu dependenţele astea! Şi eu îi vedeam atît de mici şi nevinovaţi... şi albaştri!

Comentarii

  1. Ha ha, imi plac pitzigoii aia, is de-ai mei, dependentzi de tabac :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Sînt convinsă, Sandu! Eu le-am măturat mucurile de ţigară de acolo şi acum mă gîndesc să le ascund scrumiera! :)) Ştiu... nu sînt "de comitet"! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, sigur... Intotdeauna era cate-o tanti de-asta ca ne spargea gasca si ne strica toata distractia...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Valuri de maci

Guest post: Ferma animalelor 2

Anotimpurile și igiena